Muchie de cuțit - Adrian Păunescu

Ne-am iubit pe muchie de cuțit ,
Ne-am certat în cel mai larg palat
Unde este ,unde este
În ce loc și-n ce poveste
Muchia aceea de cuțit ?

Cum ne ținea , cum ne răbda ,cum n-am murit ,
Acel tăiș unde trăiam ,acel cuțit ,
Muchia lui doar un tăiș astfel era ,
Cum încăpeam ,cum ne iubeam ,cum stam pe ea .

Și rămânea spațiu destul și pentru-un pat
Și-un lampadar ,galben-aprins ne-am cumpărat
Și-aveam ferești către neant și către cer
Și-aveam gutui și-aveam și nuci pe sifoniery .

Și ne-am iubit și ne-am iubit fără sfârșit
Și-am avut loc și pe-un tăiș ,pe un cuțit ,
Ne- mbrățișam și deveneam un singur ins ,
De neatins ,de necuprins ,de neînvins .

Și nu era ,vai,nu era decât cuțit ,
Muchia lui ne-a sprijinit cât ne-am iubit
Și -acum când noi ne-am despărțit definitiv
Totul e strâmt ,totul e mic fără motiv .

De ni s-ar da pentru- ntâlniri un munte-ntreg
Ne-am stingheri , n-aș mai putea să te- nțeleg
Și un hotel și un pământ și un palat
Ne-am despărțit ,toate sunt reci , s-au micșorat .

Și te-am vazut ce umbră ai într-un amurg
Și pe cuțit lacrimi s-au strâns și astăzi curg ,
Cât ne-am iubit ne-a fost destul și un tăiș ,
Astăzi umbrim și luminăm de-a curmeziș .

Cât ne-am iubit loc am găsit și într-un spic ,
Azi și-un palat nemăsurat ne e prea mic .
Poate cândva acest cuțit plângea și el
Că a tăiat un gât curat de porumbel .

Nu mai e loc ,nu mai e timp pentru nimic
Chiar și-un podiș,chiar și-un neant ne-ar fi prea mic .
Din orice loc să ne rugăm necontenit
Să ne iubim , să mai avem loc pe un cuțit .

iunie 1989

Adăugat de: leonard

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.