Miros de coasă - Adrian Păunescu

E amurg si mai rămân
Lângă foc și amintire,
Mă adun din risipire,
Și încep să cânt păgân.

A fi fire și nefire,
Nu mai stiu ce mai îngân,
Umblă cineva la fân,
Simt venind miros suțire.

Taie cineva lucena,
Cu o coasă veche, grea,
Ca si când și-ar repeta
Ca doar moartea e eterna.

Parcă-aș sta, parcă aș pleca
Parcă sunt altcineva.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.