În neant, într-o gară - Adrian Păunescu

Sunt bolnav și te-aștept
În neant, într-o gară,
Am o floare la piept
Și mi-e gura amară.

Nu mai are vreun rost
Să te mint că mi-e bine,
Eu voi fi cum am fost
Totdeauna cu tine.

Tu mă știi mai adânc
Decât lumea de-afară,
Te aștept și te plâng
În neant, într-o gară.

2 Februarie 1986, București
("Viața mea e un roman", 1987)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.