Ieșirea din coșmar - Adrian Păunescu

E un coșmar să vezi in jurul tău
O-ntreagă țară, cum se prăbușește
Și binele, îngenuncheat de rău,
Șii fierul roșu, biruit de clește.

Și hărmălaia e un alt coșmar,
La conjugarea crizelor atroce,
Și oamenii cinstiți, care dispar,
Și un popor rămâne fără voce.

Și-n toate a pătruns un fel păgân
De-a ne privi copiii și părinții
Și-i un coșmar că fiece român
Își pierde forța brațului și-a mintii.

Iar vânzătorii încă mai promit
Să vândă, și mai mult, această țară,
Într-un azil al lumii, părăsit,
Acest popor nefericit să moară.

Cu ochii-nlăcrimați de tot ce văd,
Privesc nesomnu-n fiecare noapte
Și-aș vrea să iau în brațe-acest prăpăd,
Ca pe-o grămadă de otrăvuri coapte.

Și-apoi, cu-acestea toate, să dispar,
În tragic ritual de kamikadze,
Ca țara să-mi salvez de-acest coșmar
Și de aceste stranii metastaze.

E mult prea mult, în fiecare zi,
Acumularea răului în toate,
Ca oamenii nici nu mai pot trăi,
De-atâta repetată nedreptate.

Ca o-ntrebare fără de răspuns,
Continuând istorica derivă,
În Evul Mediu parcă am ajuns
Și mergern spre Comuna Primitivă.

Și parcă e-o strădanie-n zadar,
Să vezi narcotizatele popoare
Cum se învață și cu-acest coșmar
Și ce-ngăduitor e fiecare.

Civilizație-n marșarier,
Restaurație și sărăcie,
Și tot mai lung e drumul pân’la cer,
Și tot mai mic e omul care știe,

Mă uit în ochii tăi, poporul meu,
Încredințându-ți una din oferte,
Așa să mă ajute Dumnezeu,
Să-ți fiu folositor, când ți-este greu,
Sau, dacă nu, trufia să mi-o ierte!

6 septembrie 1996.
București

Adăugat de: leonard

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.