Hanurile tinereţii - Adrian Păunescu

La hanurile unde am fost în tinereţe
poterele care mă căutau
s-au îmbătat aşteptând
şi nimeni nu mai ştie nimic
despre fărădelegea care-am fost.
Şi numai unul din hangii,
când îi e dor de mine,
se duce în pivniţa hanului
şi întoarce vechiul său ceas de buzunar
înapoi, înapoi,
căutându-mă în vreme
dacă poterele
fără subtilitate mă caută în spaţiu,
complet inutil.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.