Fereastră - Adrian Păunescu

Am trecut pe stradă fără de nădejde
Şi în ochi ninsoarea scânteia,
Biciuit de viscol sufeream câineşte
Şi-am văzut lumină la fereastra ta.

Şi-aş fi vrut desigur şi să-ţi fie bine.
Şi-aş fi vrut desigur şi să-ţi fie rău,
Ştiu că la veioză mă citeai pe mine
Ca să descifrezi destinul tău.

Tu, plângând în casă, eu - plângând afară,
Sanctităţi de lacrimă eram,
Dacă-aş fi ştiut c-o să te doară
Îţi dădeam c-un bulgăre în geam.

Ce mai faci, iubito? Ce mai zici de toate?
Nu-i aşa că rezistăm frumos,
Conservând orgoliu şi singurătate
Tu, la geam cu lampă, eu, în geruri, jos?

Mai coboară totuşi de lângă fereastră
S-o pornim prin viscole înot,
Şi să ne-amintim iubirea noastră
Şi că poate n-am murit de tot.

Adrian Păunescu
(Manifest pentru mileniul trei, 1986)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos este prea putin spus....
Radu Covac
sâmbătă, 06 octombrie 2018