Fâlfâitul - Adrian Păunescu

Un duh străin înspăimânta
ninsoarea ce sfârșea să cadă
și toți văzurăm prin perdea
urmele morții pe zăpadă .

Era un infernal balet,
o regrupare de culoare,
lumina se stingea încet
avertizandu-ne că moare .

Copacii cloncăneau cu jind
un cor nervos de spovedanii
și casa se-nvârtea mugind
în jurul unei axe stranii.

Și toți văzurăm prin perdea
aritmic, negrul morții scrupul,
un sânge viu care voia
zadarnic să-și refacă trupul .

Stârnindu-ne necontenit,
prea iute-i era dat să cadă
și-am auzit un fâlfâit,
lăsat de moarte pe zăpadă .

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.