Delta lunară - Adrian Păunescu

Delta lunară

Nuferi palizi pe apă fac semne
Şi tot cerul e-un nufăr bătrîn,
La măcelul de nuferi al toamnei
Zburătoare puţine rămîn.

În castelele verzi ale apei -
Mai sticlesc princiar ochi de peşti
Şi-ntrebări despre cumpăna lumii
Ce se-aud din instanţe cereşti.

Eu aici am să vin într-o noapte,
Cu tot clarul de lună în jur,
De la trestia care ţi-e mamă
Cu o barcă să vin să te fur.

Dar de unde o barcă de sprijin
Cînd pe bărci e-aşezat lucrul tot?
Tras spre tine de Steaua Polară
Am să vin printre papuri înot.

Şi iubirea în delta lunară,
Sub un cer priponit de năvod,
Să ne treacă spre lumi neştiute
Cît e clarul de lună un pod.

Parcă totuşi se-aude o barcă
Lunecînd din poveste pieziş
Şi-un cuvînt dinspre stele spre lume
Care cîntă-ntr-un alb trestiiş.

Am să fur de pe lume o vîslă
Pentru barca părerii de rău
Dintre clarul himeric de lună
Şi-ntunericul fluviului tău.

Devastată de toamnă e Delta,
Zburătoarele-i pleacă pe rînd,
Numai noi, numai noi vom rămîne,
Două aripi prin trestii bătînd.

Adrian Păunescu
(„Totuşi, iubirea”, 1983)

Adăugat de: viorel tgv.

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ce mai poate fi adaugat?
Minunat poem
mirela
marţi, 05 decembrie 2017