Adăpost în vremuri grele

Autor:Flavius Laurian Duverna


Adăugat de: Duverna

sâmbătă, 13 februarie 2016

Adăpost în vremuri grele

Adăpost în vremuri grele
Doamne Tu ai fost mereu,
Şi când mă gândesc la ele
Firul negru-al vieţii mele
Prin credinţă-l văd trofeu,
Sub semnul de curcubeu!

Scut şi pavăză,... promisă
În preasfântul Tău Cuvânt,
Doamne-n inima deschisă
Am lăsat loc de-a fi scrisă
Legea-n Noul Legământ -
Normă-a vieţii, pe pământ!

Sub scumpa-Ţi oblăduire
Ţi-am predat toată fiinţa,
Ca sfânta-Ţi neprihănire
Tot mai sus, spre mântuire
Să-mi lumineze conştiinţa,
Să-mi întărească credinţa!

Doamne, de a mă conduce
’N-ascultarea cea deplină,
Pe cărarea ce-n sus duce
Ca s-ajung până la cruce,
Duhul Sfânt să-mi întreţină,
Candela, de-a-mi fi lumină!

Flavius Laurian Duverna


vezi mai multe poezii de: Duverna


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.