Adina Speranta - creaţii proprii
- Devenire
urcat pe un turn nebunul strigă
limbile clopotelor bat mătănii
în ora decisivă
a schimbării
- Pe când trecutul dispărea
În adâncimea unui plus
de nonvaloare demonstrată
heralzi moderni cu pana scut
întreg nimicul ni-l arată.
- A pus
Eclozează cerbi pe sus,
prin pășunea purpurie,
scrie cerul descompus
cu o lacrimă-aurie.
- Deșertul
cu toate că deșertul e prea mare
pentru o singură viață
fir cu fir trebuie înțeles
străbătut pas cu pas
- Jertfa
ascultam cum behăie luna
și corpul mi se acoperea treptat
cu noapte
opriți sacrificiul
- Vremea tăcerii
privirea fixa tavanul unei camere întunecate de hotel de la periferie
pe el se rânduiau litere necunoscute
niște forme ciudate strălucitoare despre care do do
spusese că le văd noaptea doar cei puțini
- Irosire
am ajuns atât de departe încât privind în urmă
nu se mai zărește nimic
mă pregătesc de moarte
golul din jurul meu m-a înghițit de mult
- Proces
atâtea întrebări și niciun răspuns
căutări minuțioase
rezultat zero
nimic
- Inflorescență
Îți mai acord o ultimă speranță
pe eșafodul verii ce-a trecut.
să eclozeze scoici o altă viață
cu trup imaculat de început.
- Asfințind treptat
elidă
Acolo, în amurgul unei veri s-a destrămat tic-tacul de-altădată,
Păienjenișul clipelor a prins neizvorâta lacrimă curată.
Distribuie acest autor: