Poezii despre Adevăr:


  • Diminețile unui pensionar cuminte

    Ultimile stele pe stomacul gol
    o pastilă de pornire
    o cafea cu rochia până-n pământ
    o poezie-două să-mi dezmorțesc degetele


    « Costel Zăgan »
  • Destine

    Destine
    ...
    Ne naștem neștiind ce viață-apoi vom duce,
    Intrăm în slujba lumii, ai lumii trepăduși,


    « Nicu Hăloiu »
  • Omule

    Omule
    ...
    Omule, ce-alergi prin viață precum printre nouri vântul
    Și tot strângi fără măsură de parcă-ai fi nemuritor,


    « Nicu Hăloiu »
  • Libertatea ce copilărie

    Dragă Kitty cărțile m-au învățat totul
    despre viață și despre moarte despre
    părinți și străini despre bine și rău des
    pre oameni și animale despre pace și


    « Costel Zăgan »
  • Poeților clasici

    Poeților clasici
    ...
    O bieți poeți naivi, cu suflete plăpânde,
    Bieți visători ai vieții cu inima zburând,


    « Nicu Hăloiu »
  • Rămâi pe cer, Luceafăr blând,

    Rămâi pe cer, Luceafăr blând,
    ...
    Acolo sus, pe boltă,
    Rămâi lucind, Luceafăr blând,


    « Nicu Hăloiu »
  • A venit momentul

    A venit momentul să ne rebelăm
    ieșind din temnițele inerției.

    A venit momentul adevărului când Eremiții


    « Danut Cepoi »
  • De negăsit

    Luceafăr nepereche
    odată ca-n poveşti
    în noua lume veche
    în care carte eşti


    « Costel Zăgan »
  • ”Pas cu pas”

    ”Pas cu pas”
    ...
    Ce să facă-acești netrebnici ce s-au cocoțat în funcții
    Și și-au ales de-același soi trepădușii și adjuncții,


    « Nicu Hăloiu »
  • Vă mulțumesc!

    Mulțumesc Dragoste că nu mă uiți
    mulțumesc Doamne
    Mulțumesc Prieteni că existați
    mulțumesc Doamne


    « Costel Zăgan »