Rugăciunea văduvei - Adelbert von Chamisso

Bătrâna se scoală cu sfiiciune
Şi-şi spune pătrunsă a ei rugăciune:
O, Doamne! Trăiască-mi stăpânul herțog Multi ani fără număr, din suflet te rog!
Necazul te-nvață să rogi.

Stăpânul ce tocmai intrase pe ușă Crezu că-i nebună și-i spuse: - Mătușă Eu chiar am trecut afară pe drum Când rug-auzi. Te rog să-mi spui cum
Necazul te-nvață să rogi?

Opt vaci am avut, și singuru-mi bun,
Bunicul Domniei și-al nostru stăpân
Luă cele bune la dânsu-n izlaz
Lăsându-mi bordeiul cuprins de necaz.
Necazul te-nvață să rogi.

Blestemu-mi l-ajunse prin morții-mi copii,
Puțin dup-aceea stăpânul murii.
Părintele vostru urmă al său pas
Și numai trei vite de atunci mi-au rămas.
Necazul te-nvață să rogi.

Domnul dreptate făcu și-astă dat‘,
Căzu de pe cal murind blestemat,
Dar locu-i luata-ți și atuncea din trei
O vită-mi rămase, ce drept să mai cei?
Necazul te-nvață să rogi.

De vine fiul urmându-l pe tată
Îmi ia de pe suflet și ultima vacă.
O, Doamne! Trăiască-mi stăpânul herțog
Multi ani fără număr, din suflet te rog.
Necazul te-nvață să rogi.

Traducere: Christian W. Schenk

Adăugat de: Franculescu

vezi mai multe poezii de: Adelbert von Chamisso



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.