Acrobații

Autor:blacks


Adăugat de: blacks

luni, 05 decembrie 2016

Am fost odată doi nebuni cu toane...
ce au privit la munții din destin
ce-și trimiteau spre ceruri buzdugane
într-un șirag de piscuri spre divin.

Pe povârnișuri pline de capcane
perechi-perechi se cățărau încet.
Cu clipele iubirii în crampoane,
urcușul lor era ca un balet.

Noi am decis că timpul ni se scurge,
că nu dorim urcușul să-l urmăm
și, dacă vrem cu viața a concurge,
va trebui un pod să inventăm.

O punte să unească pe vecie
acele piscuri spre care cătăm
A zeilor ascunsa dărnicie
în vârfuri de legendă s-o aflăm.

Voința unui cuplu cum nu-i altul
am tors-o într-un fir nemaivăzut
Ai aruncat-o-n cer, spre tot înaltul,
să prindă acel pisc întrevăzut.

O punte am întins spre infinituri
strunită doar la capetele ei
Și am pornit urcușul fără lifturi,
făcându-ne din asta un temei.

Doi acrobați pe frânghia subțire
nicicând în toate nu s-a pomenit,
Iar zeii tremurau în amuțire
că cineva egal le-a devenit.

Tu îmi erai în viața echilibrul
și negrul unui gând l-ai însorit
Luminii însăși, noi i-am fost calibrul
ce-a corectat al undei colorit.

Dar a venit o clipă când, iubire,
ai renunțat să mai privești în sus
Și ai căzut în hău spre despărțire-
Acolo unde toate dor nespus.

Mă uit acum spre frânghia întinsă
ce plânge și vibrează de-al tău dor.
În față stă o candelă aprinsă
să-mi fie al destinului tendor.

Tu să ma ierți că merg tot înainte,
pe funie spre piscuri că pășesc
E un obol aducerii aminte
a tot ce-ai fost și încă mai iubesc.

Și voi ajunge sus, acolo unde
noi ne-am dorit să fim cum am decis.
Te-oi regăsi, iubire, oareunde,
în orice adiere și în vis.

Tu să mă ierți că îmi înfrunt destinul,
dar însăși tu chiar asta ai dori:
Să simt din nou iubirea și veninul
când vraja unui “doi” va dogori.


vezi mai multe poezii de: blacks


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Curaj
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Când mă simt străin undeva nu mai mozolesc ochii mult. Să alerg prin siteuri ca musca nu mi-a plăcut niciodată. Mai ales că pe unde am mai dat lucrurile sunt și mai grave. O lună în urmă m-am hotărât să-mi deschid pagina proprie. Nu mă voi simți nici singur(fiindcă sunt), nici chelfănit de derbedei care au despre Poezie o părere de golani. Posibil voi mai posta aici, numai că tot mai rar. D-voastră vă doresc succes. Domnul să vă binecuvânteze!
bragagiu
marți, 06 decembrie 2016



eu o sa mai stau pe aici; dupa cum vedeti postez destul de rar si nu incerc sa devin un reprezentant de frunte al site-ului; nu e cazul sa stergeti nimic, fiecare trebuie sa ne asumam opiniile; as fi interesat pentru care din motivele pe care eu nu le-am sesizat parasiti site-ul (na, ca iarasi am facut o repetitie); nici nu m-a deranjat repetitia rimelor in catrenele alaturate; banuiesc ca au mai plecat si altii, insa de plecarea lor nu stiu; banuiesc ca au constatat ca a scazut calitatea postarilor; vina nu este decat a noastra ca nu am comentat la timp calitatea indoielnica a compozitiilor; poate se poate repara ceva; sa nu uit, trocul cu multumiri il veti gasi si pe alte site-uri poate mai abitir; eu voi posta pentru propria placere si ma voi feri sa comentez intrucat se pare ca sunt prea direct si asta doare; asa ca, bafta oriunde veti ajunge!
blacks (autor)
marți, 06 decembrie 2016



D-le Blacks! Sunteți unul din foarte puținii autori de aici pe care-i citesc în întregime și cu plăcere. Nu-mi este în fire să critic pe cineva, mai ales că mă pregătesc să părăsesc siteul, dar aș vrea, ca unui poet bun să vă dau un sfat. El este numai pentru D-voastră, așa că după citirea comentariului, dați-mi să știu și eu voi șterge comentariul imediat. Deci: personal mă stărui(pe posibilitate) să nu repet un cuvânt într-o poezie. Dar mă stărui, de asemenea, să nu repet și o rimă. Iată câteva din rimele de mai sus: toane, buzdugane,capcane, crampoane. Urmăm,inventăm, cătăm, aflăm. Pomenit, devenit, însorit, colorit. Ce nu e bine - ele sunt în catrenele alăturate. Nu știu cum pentru alții, dar mie mi-au sărit în ochi. Sunteți un poet bun și cred că puteți a trece cu ușurință aceste piedici. Dacă socotiți că nu sunt drept, treceți liniștit pe lângă aceste observații. Vă scriu doar că întradevăr vă stimez Poezia D-voastră. Victor Bragagiu
bragagiu
marți, 06 decembrie 2016



Vezi domnule blacks că am reuşit să încing un pic atmosfera ! Dar trebuie să îţi spun că depăşeşti limitele unui limbaj civilizat. Precedentul meu comentariu l-am scris de pe telefonul mobil ! Din grabă am făcut câteva greşeli. Fără substanţă. Dar se putea să nu profiţi de acest lucru şi să nu jigneşti? Sunteţii vanitos şi lipsit de caracter. Lasăţi-i pe cei avizaţi să facă critică. Eu nu m-am referit decât la cuvinte bombastice adică pretenţioase şi nu la altceva. Şi până la urmă am dreptul la opinie aşa cum ai procedat şi dumneata !
Şi încă ceva, eu nu sunt un literat de profesie şi nu mă dau rotund. Aşa că, vrem nu vrem trebuie să ne suportăm pe acest site ! Pe curând !
stefan doroftei doimaneanu
marți, 06 decembrie 2016



Domnule Stefan,
V-ati numarat greselile pe care le-ati facut in aceste 10 randuri?
" ideia", "bine-inteles", “simplii”, “batewm”, “scie”…, cuvinte incomplete, virgule puse anapoda, etc.
Va dau un sfat: nu mai pierdeti timpul citind postarile mele. Cu regret, constat ca nu va permite nici gramatica, nici vocabularul sa parcurgeti astfel de postari. Cat despre capacitatea de intelegere a subiectelor dezvoltate in postari, avem aici, in acest mesaj al dumneavoastra, cel mai elocvent exemplu. Nu ati inteles nimic din subiect, dar absolut nimic. Nicimacar nu ati sesizat ca naratorul este o Ea. Doar unei femei ii este in obicei sa toarca o funie, iar doar barbatului ii este in obicei sa arunce funia si sa o intinda ca pe o punte. Nu ati priceput ca cei doi nu sunt circari, sunt doi razvratiti care nu accepta comunul pentru atingerea obiectivelor personale. Ei vor sa atinga direct varfurile Absolutului. Ei nu au timp pentru catararea pe treptele afirmarii, atat de comuna celorlalti. Ei risca, au curaj. Absolutul este permis doar zeilor. Eroii mei isi propun atingerea Absolutului, isi propun sa-si modeleze destinul. Asta o pot face doar zeii. De aici vine egalitatea cu zeii.
Iar apoi, cand barbatul moare, femeia decide cu curaj sa-si continue viata, chiar daca franghia pe care se deplaseaza este uda de lacrimi si alunecoasa. Asta nu este curaj?
Faptul de a infrunta destinul nu reprezinta esenta curajului?
Gata, inchei cu explicatii suplimentare ca oricum n-ati intelege mai mult. Unii atat pot!
Imi reprosati ca folosesc cuvinte dificile care nu-si au rostul, ca folosesc regionalisme, arhaisme, neologisme si cuvinte rar intalnite. Stiu ca va provoaca, cu siguranta, un disconfort. Daca dumneavoastra intelegeti doar rimele “mare-soare” si “noi-voi”, nu sunt eu de vina.
Iar daca dumneavoastra puneti egalitate intre iamb si troheu, iarasi nu sunt eu de vina. Ele sunt antagonice, nu au cum “ sa curga ca mierea”-vorba dumneavoastra.
Asa ca, va rog sa-mi urmati sfatul. Am fi ambii castigatori! Eu nu as mai fi obligat sa pierd timpul incercand sa va arat unde si cat de mult gresiti, sa va explic subiectele poeziilor pe care oricum nu le veti intelege, iar dumneavoastra ati avea mai mult timp pentru intelegerea mecanismelor dupa care functioneaza limba romana. Si nu numai atat. Poate va veti completa si un posibil gol de cultura din propria educatie. (De exemplu ideea piscurilor din poezie este preluata din “ Asa grait-a Zarathustra”. Ati fi trebuit sa identificati aceasta sursa).
Prin urmare, pentru binele comun, ramanem intelesi: renuntati sa ma mai urmariti, pentru a va fi mai bine.
blacks (autor)
luni, 05 decembrie 2016



Mie imi place foarte mult acest poem :)
Feliciari lui Blacks pe care il citesc aici de mult timp.
ali
luni, 05 decembrie 2016



După cinci strofe în care ne faci să înţelegem că aţi fost doi alpinişti, căţărători,etc.., vi şi ne spui că sunteţi de fapt, doi simplii acrobaţi ce mergeau pe frânghie supărând zeii ! Păi zeii s-ar fi supărat dacă dădeaţi buzna peste ei în Olimp, nicând că voi vă căţăraţi iubirea sub cupola unui circ ! Înţelegi ce am înţeles eu! Multe strofe,... În care ideia de început se schimbă radical spre sfârşit! Doar de dragul de a scie poezie de dragoste neîmplinită, pe care o trimiţi la rubrica CURAJ!!
! Aşa te rog să mă analizezi pe text!
Şi atunci îţi voi mulţumi ! Altfel, toţi suntem oameni şi uneori mai batewm câmpii! În poezie, bine-nţeles !!!
stefan doroftei doimaneanu
luni, 05 decembrie 2016



Perfect de acord cu tine BLACKS
dorin s.
luni, 05 decembrie 2016



Postez in dreptul poeziei mele ca sa nu deranjez pe anumite persoane care s-ar simti lezate; vad ca treptat, treptat, site-ul a fost invadat de pseudopoezii cu tema religioasa; au disparut autorii care aveau frumosul in penita; au disparut comentariile pertinente cu rol de indreptare a greselilor; ceva se intampla, din pacate; din zeci de postari abia gasesti una care respecta reteta unei poezii bune; nu sunt adeptul cenzurii, sunt adeptul autocenzurii si a discutiilor sincere; ar fi spre binele nostru, al tuturor care posteaza aici...
blacks (autor)
luni, 05 decembrie 2016



Admir fără rezerve frumoasele tale poezii.
sonia
luni, 05 decembrie 2016



Un vers clasic foarte frumos.Îmi place mult acest stil al tău.Succes și multă inspiraţie îţi doresc.
gabriela
luni, 05 decembrie 2016



Nu ma pricep la critica doar pot spune ca te citesc mereu cu drag.
nadira
luni, 05 decembrie 2016



Multumesc pentru aprecieri. Am reparat eroarea.
Am vrut ca poezia sa fie ca un povata de urmat in viata reala a unei persoane.
Este vorba despre o Ea care il iubeste pe El. Dar cum soarta deseori e cruda, EL moare lasand-o pe ea intr-o dilema: ce sa faca?
In povestirea mea ea decide ca trebuie sa continue visurile comune, sa-si continue viata.
In realitate multe se intampla altfel…
blacks (autor)
luni, 05 decembrie 2016



"Acrobattii"la egalitate cu zeii...wow! Despartirea,intotdeauna a fost si este dureroasa..dar ferice de cel ce ramane "pe franghia vietii" continuandu-si drumul spre piscurile de vis...
Frumoasa poezie asa ca intotdeauna..ma bucur sa te citesc!
Cu drag,
(la una din strofe cred ca ai dorit sa scrii "lifturi")..
danab
luni, 05 decembrie 2016