187.Pegas,calul alb, fecior de împărat - Radu Dan Alexandru

PEGAS,CALUL ALB ,FECIOR DE ÎMPĂRAT


-Basm-


Era odată într-un ținut îndepărat un rege bătrîn, bun dar bolnav și o regină la fel de bună ce avea un fiu.Dară, feciorului încă nu îi venise vremea de a urca la tron.Și acesta era disperat că va pierde acest privilegiu.Așă că dădu sfoară prin împrejurimi și în alte regate să vină un fecior pînă ce el va crește, el mare să domnească în împărăție.Și auzind feciori veniră dară numai unul îl încîntă să-i lase a sa împărăția.Așa că nici că nu mai stătu pe gînduri și bucuros i-o dădu pe mîni.Acesta încîntat de cele petrecute și ca va pune mîna pe tronul lui Zeus și pe averea acestuia acceptă fericit.
Dară, numai după trei săptămîni de la înscaunare regelui cel rău Hades ce arăta mai scund cu un cap decît Zeus,cu părul în plete de culoare cenușie,cu sprincenele subțiri cu ochii negri ca cărbunele cu nasul mic și cîrn și pielea-i roșie, cu bărbia ascuțită purta și el barbă dar de culoarea abanosului,era îmbrăcat mereu în straie negre din cap pină în picioare.Acesta reuși să îl gonească pe fostul împărat și familia acestuia din ținut .
Așa că văzînd cele ce se petrece, fugi cît mai departe să se ascundă de furie lui Hades,ce dădu ordine gărzilor să îi ucidă copilul de -l va prinde.Și așa începu să omoare prunci nou -născuți. Și toți se dădură de trei ori peste cap și se prefăcură în cai înaripați și plecară șpre un ținutul de jos, numit Pămînt.
Trecură șapte ani în acest ținut și trei zile în cel de sus de cînd plecară.Dară în acest tărîm era totul pe dos libertate nu prea mai aveau și trebuiau să muncească ,deoarece imediat de cum picaseră de sus fură prinși și înhămați precum cai,la o căruță.Și trăgeau de mama focului un țînțar în lumea de sus ajuns în cea de jos un rotofei cu chipul ca un balon,cu sprincenele subțiri cu ochii negri ca tăciunele și nasul mare cît un gogoșar cu buzele mici cît o roșie avea o barbă neagră pe chip și era îmbrăcat cu o bluză închisă la culoare ruptă prin coate,purta pantaloni de culoarea vișinie ce nu contrasta cu pielea-i tuciurie,dorea să fie plimbat și răsfățat de regele cel bun Zeus,pe de o parte ajuns la o vîrsta destul de înnaintată, era încă chipeș, înnainte de a pleca de în lumea de Sus,arăta bine ancorat la trup cu părul alb ca neaua și lung peste umeri cu pielea ca zahărul cu sprincenele ca laptele, cu ochii azurii ca cerul, cu nasul prelung ca o rază, cu buzele de un roșu aprins ca niște făclii și cu o bărbia ascuțită precum un fulger purta o barbă tot deaceeași culoare cu el.Și era îmbrăcat în straie imaculate lucitoare.Acum ajuns la bătrînețe era mîniat că a sa familie a fost alungată și făcută roibi în robie la acest țînțar în lumea lor.Și că nu mai puteau să fie cum erau odată liberi și nestingheriți.Că acest grăsan ii tot punea să tragă de căruță tot felul de ciurciuboate ori fîn mult pentru ale vinde banii mărunți într-un tîrg .Neștiind nici cine sunt ei și nici cine au fost în lumea de Sus .
Dară,uite cum se făcu că într-una din zile cînd se apropie de ziua Paștelui .Și nemaiavînd ce vinde îi puse și pe ei la vînzare pe șapte galbeni fiecare în tîrg.
Și tocmai cînd se pregătea de plecare venii la el o domniță ce tot trecea de colo colo printre oamenii .Și cînd văzu caii merse către grăsan, să îl întrebe cît vrea pe dînși că frumoși mai sunt:
-Cu cît zici că vinzi acești cai,omule,că sunt dispusă să ți-i iau pe amîndoi de oferta îmi convine ?...spuse doamna.
-Îi vînd cu șapte galbeni pe fiecare că nu prea mă ajung.
-Îți dau pe loc trei poli pe fiecare că oricum nu ai ce face cu dînși.
-Nu pot dragă domniță să vă accept oferta dumneavoastră ei fac şapte poli fiecare.
-Bine ,poate vă mai gîndiți pînă ce eu voi pleca din acest tîrg... și uitîndu -se în ochii calul cel tînăr parcă îi surîse și din nou îi spune:
-Eu nu pot să îți dau cât îmi ceri...spuse doamna.
-Dară amîndoi fac şapte galbeni...și plecă în zare prin tîrg.
Și stătînd grăsanul și se gîndi că ar fii bine să îi dea și pe trei poli ... fugi după femeie o ajunse din urmă și îi spuse:
-Da,cădem la învoială de îmi dați trei poli acuma pe loc vi-l dau pe cel tînăr,că și așa cel bătrîn nu mai poate duce nimica.Şi uitîndu-se fix în ochii calului cel tînăr, regele cel bun Zeus,ce stătea lîngă Pegas necheză ca o aprobare...și între el și femeie deodată o legătură strînsă tacită se infiripase, parcă spunîndu-i să îl i -a cît mai repede pe prinț din tîrg.
Și plătindu-i grăsanului trei galbeni, îl luă pe Pegas, și bucuroasă că reușise să îl scape de grăsanul ce îl avea plecă înspre palat.
Și dînd goană pe ulițele prăfuite și întortotcheate cu Pegas în spate, ajunse înnaintea unei grădini cu pomii fructiferi și cu alei drepte și maiestuos înnaintea-i un palat cu trei turle și cu trepte înguste se înălța alb.Și deschizînd ușile intră într-o grădină unde Pegas văzînd acestea galopă în voie. Și lăsîndu-l i-a se duse către palat intră într-o încăpere de oaspeți să se schimbe în hainele de călărie.
Ea era proaspăt văruit pe dinnafară iară cu intră un hol lung cu o carpeta pe jos peste parchet lucios se ivi, în partea dreapta a camerei era atîrnat de un cui tabloul părinților,dedesubtul său era un pian de culoare neagră,din mijlocul tavanului ieșea un candelabru aurit cu șapte lumînărici ce doar trei era aprinse ,pe partea cealalltă zăcea o canapea lungă de culoarea untului,iar deasupra-i era un alt tablou,dară deaceastă data era numai ea într-însul,mai tînără cu vreo cinci ani zîmbitoare.
Cînd ieși pe porțile palatului trei raze de lună pică pe bidiviul și deodată calul alb și deodată în lumina lor se prefăcu într-un tînăr fecior, cu părul blond ca soarele cu chipul angelic cu părul galben ca un soare lăsat să cadă în plete pe umerii, cu sprincene ca para focului,simetric arcuite, cu ochii albaștri ca cerul de senin,cu nasul lunguieț ca o semilună cu buzele ca roșii ca trandifirii cu bărbia ușor ovală ca o cupolă, încadra acest chip minunat,era de o talie nici prea înaltă nici prea scundă și purta straie ca ziua de albe,ce în razele care veneau asupra-i strălucea precum un luceafăr ...și zise:
-Eu sunt prințul Pegas din Regatul de Sus,și am fugit împreună cu tatăl meu Zeus, în acest tărîm de Jos fiind izgoniți de către Hades, regele cel rău și am luat această formă de cal,ca să nu ne dea de urmă.
-Tu,cine ești frumoasă creatură?....uimită de el era fata ce îi dădea rotocoale de jur-mprejur de parcă era prima oară cînd vedea un tînăr june.
Și începînd să îl privească tot mai atentă rămase fascinată de perfecțiunea ce o avea Pegas nemaivăzînd un băiat asa de chipeș.
Și ea frumoasă apropiată de statura lui ,cu părul blond cu sprincene bine arcuite ,cu ochii de celești,cu nasul mic și cîrn,buzele îi erau și ele bine conturate și roșii ca niște cireșe și cu ,bărbia rotundă încadrau acestă fața frumoasă, era îmbrăcată într-o rochie albastră ce contrasta bine cu pielea sa trandafirie dar mai cu seamă cu ochii săi.
-Eu sunt jună fată care te-a luat de lîngă acel grăsan pe bani.Să te ajut să scapi că ți-a amărît prea mult ființa,și mă cheamă Fortuna.
Și inima deodată începu să-i bată parcă simțind că îi i-a foc spuse cu o voce tremurîndă:
-Ești cea mai frumoasă ființă ce am văzut-o și nimica și nimeni nu te va îndepărta de mine....după care intră în palat alături de Pegas.
Dară,între timp în Regatul de Sus toate mergeau din ce în ce mai rău.Hades lua cele trebuincioase de la săteni și punea gărzile să îi persecute și să îi secătuiască.Iară cei ce nu se supuneau intrau la carceră nemaiputînd să fie liberi niciodată.Ori îi punea să se lupte pînă ce își pierdeau viața,iar el rîdea cît îl ținea gura.Și impunea ca să plătească toți biruri cît mai costisitoare,încît cei de sus începeau să nu mai suporte felul acesta rău care îl duceau.Și așteptau să vină iară un cavaler din întinsa depărtare să îi salveze.Dară nimeni nu apărea și visele lor li se năruiau cu cît anii treceau.Săteni regatului din ce în ce mai săraci erau,iar Hades mai puternic devenea. Dară ei tot sperau că-ntr-o zi se va ivi careva din depărtare și îl va învinge pe acest tiran care tot dorea să îi jupoaie.Dară incă nimica nu se întrevedea din zarea acuma întunecoasă și sperațele lor mai mici li se făceau,că Hades regele cel nou, mai tare le subminau încrederea și le săpa mai mult în inimi acea teamă ce o aveau mai dinnainte de a pleca regele cel bun,Zeus.
Și unii cu nici un chef numai încredințau că v-a mai venii cineva să îi ajute.Ba,spuneau că li s-au făcut vrute și nevrute de către regele cel nou Hades.Și nu mai așteptau și se dădeau de partea sa cînd vedeau că încotro nu mai puteau să o apuce.Și mișelește îi ademenea cu fel de fel de promisiuni,după care îi făcea sclavii lui.Și îi punea la tot felul de munci să care cu tron cîte doi inși deoparte și de cealaltă fiecare,ori îi punea să facă statuie cu o daltă într-o mînă și în cealată un ciocan,pînă ce își rupeau degetele,ori la cariera de piatră,unde îi muncea neîntrerupt săpînd după aur,cu un călău, ce îi biciuiau pe cei ce i se opuneau. Era acele pedepse cele le aplica tuturor celor ce nu i se supunea cu neplata birurilor ce le impunea.Și toți șe înfricoșau de aceste pedepse ce Hades le dădea.
În lumea cealaltă necunoscută Pegas, tocmai îşi afla iubirea și arăta față de Fortuna prin îmbrățișări gingașe și sărutări pasionale,neștiind că regatul său suferă și nebăgînd de seama că timpul se scurge în defavoarea sa.Cu cît el stătea mai mult în această lume mai mult începea a se umaniza și uita de ceea ce venise pe acest tărîm.Ce era ca un vis seducător care îl făcea să uite de oameni ce sufereau în Regatul de Sus,din pricina plecări tatălui său și a sa.Și aducîndu-și aminte de tatăl său ce nu știa pe unde se află îi spuse domniței:
-Eu am venit cu un țel aici să îmi salvez poporul,nu pentru dulcegări...și dînd-o deoparte Fortuna rămase un pic descumpănită de ce el îi spuse:
-Bine,dară cum vrei să faci acest lucru dacă eu nu îți voi da drumul?
-Mă voi lupta cu tine de e nevoie....spuse Pegas.
-Eu,glumeam....și chicotind dinți frumoși și albi se iviră,ca o strălucire de stele.
Și prefăcîndu-se iară în bidiviu plecară amîndoi în căutarea regelui cel bun Zeus, şi se duseră înndărăt în tîrg să vadă de va da de grăsanul ce îi ținu pe Pegas.Dară nu era de găsit și întrebînd în colo și încoa aflaseră unde se află casa sa.Merse ce merse unul lîngă celălalt bătînd la pas trei ulițe. Iară la ultima în poalele sale îl văzu se retraseră, și îl legă pe Pegas.Iară singură ,Fortuna, se duse să îl întrebe pe grăsan cui l-a vîndut pe regele cel bun,Zeus. Și ajungînd în fața unei case dărîpînate și plină cu nefioroase și fieroase, unde el meșterea de cu zor la un paloș de se auzea în văzduh cum barosului lovea strident celălalt fier.
Cînd tocmai îl întrerupse din a sa treabă acele trei bătăi în poartă ale Fortunei.Și auzindu-le cu o voce calmă spuse:
-Intră poarta mi-e deschisă cînd îs prin preajmă.
Dară fata intrînd cu zîmbetul larg și cu inima deschisă zise:
-Bună ziua,domnule fierar am mare nevoie de ajutorul tău?
-Da,spuneți domnişoară,...meşterînd încă la paloş ,nu apucă să vadă chipul ei,şi zise:
-Cu ce vă pot ajuta,domniță?....nerecunoscînd-o pe Fortuna ea zise:
-Am nevoie de acel paloş,îmi puteți face,și aș vrea și un cal?
-Ce să faceți dumneavoastră,doamnă cu ele?
-Uite acolo!...spuse grăsanul și cu degetul arătă către Zeus.
-Pe acesta îl mai am....și ridicînd privirea o recunoscu pe Fortuna și se năpusti peste ea. Dară repede se fofilă,fîșneață cum era, luă paloșul de la picioarele grăsanului .Și jună Fortuna cum era deîndată îl ridică nu mult și îl lovi cu trei lovituri peste ele,de țipă ca ars.Și încălecă în spinarea bidivului.Și ieși pe poartă ștuchind-o cu paloșul spate pe uliță de la grăsan .Și ajunsă în fața lui Pegas,i le arătă bucuroasă. Și începu să rîdă de această boroboață petrecută cu dinți săi albi ca de cristal.Pegas dădu din cap în semn aprobator și Zeus, la fel de această plăcuta revedere.Și, înnapoindu-se Fortuna, înspre casa sa cu amîndoi,luna tocmai se ivi de după norii și trei raze aruncă asupra lor, încît dînși se prefăcură din bidivii,iară în oamenii și se îmbrățișară o bună bucată de timp,după care Zeus spuse:
-Mă bucur să te revăd dragul meu fiu,ne v-a aștepta zile grele.Dară viteaz cum te știu,nu vei lăsa să se petreacă ceva în regatul de Sus.
-Tată am stat prea mult printre oamenii și mi-e greu să mai mă întorc între cei feerici...răspunse Pegas.
-Știu, dară pentru binele regatului vei fii nevoit să o faci, în tine toți își pun sparanțele!?..spuse iar Zeus.
-Bine,acuma mă voi preface în cal și am să zbor către el,dară va fii nevoie să o iau și pe Fortuna cu mine că ea îmi dă putere....spuse Pegas.
-Da,am văzut că ea îți este piciorul lui Ahile pentru tine,te poate și ajuta de vei fii rănit.
Și ieșind din razele lunii se preschimbă iară în bidiviu și urcîndu-se în spinarea-i Fortuna ,el de trei ori îsi luă avînt și aripi îi crescu și în zare către lumea de Sus zbură,și tot zbură cu Fortuna în noapte de zări străbătu pină ce dădu de un loc înmiresmat cu brazi verzi înalți unul lîngă altul și trecînd şi de ei se ivi o lumea atît de liniștitoare cum niciodată în viața-i nu văzuse.
Dară,deodată acea liniște se pierdea cu cît ajungea mai aproape de regat unde domnea acuma Hades,împărat.Și oprindu-se la marginea păduri Fortuna descălecă,iară Pegas,dînd de trei ori din aripile sale se prefăcu în tînărul fecior.Dară nici bine nu ajunse că gărzile lui Hades treceau pe acolo,și luînd paloșul din mîna Fortunei,trei lovituri le dădu fiecăruia de nu se mai treziră.Și schimbîndu-se repede de hainele ce le aveau pe ei,le luă şi înfățișarea lor.
Și merse către palatul regelui Hades trei cărări și ajungînd acolo un castel înalt se ridică, cu șapte turle și urcînd treptele dădu peste soldați.Și cu paloșul în mîni Pegas dădea în stînga și în drepta de cădeau lați.Și ajungînd în aula regelui Hades,în față cum intrai era așezat tronul unde acesta stătea, în dreapta un ochi de fereastră se vedea și cu a sa statuie,iar în stînga erau două scuturi și peste ele erau aşezate două paloșuri în formă de cruce întoarsă.
Și văzînd acestea Hades iute luă unu din paloșuri și spuse:
-Mă gîndeam că într-o bună zi ai să te ivești.Eu te aștept de ceva vreme să vii Pegas.Dară, văz că ți-ai adus și ajutoare....și rîse de frenetic încît sunetul răbufni ca un ecou.
-Nu, doar eu Pegas,mă voi duela cu tine,această fată n-are nici o legătură cu bătălia noastră.
Și uite se năpusti asupra lui Hades și lovi cu paloșul.Acesta văzînd că vine spre el se feri și lovi şi el în Pegas .Dară se feri şi iară lovi de această dată mai cu putere, luîndu-l prin surprindere pe Hades îl răni destul de grav la brațul care ținea paloșul.Acesta îi căzu din mîni, şi cînd se aplecă să îl ridice,nu mai avu timp. Că Pegas îi și dădu două loviturii,cu paloșul fermecat în fruntea-i ,iară el pică lat,nemaisculîndu-se niciodat'.
Acuma că îl doborîse pe Hades,Pegas era unic împărat la tron și trei zile și trei nopți dădu petrecere, și sărbători de miere curgea la a sa încoronare cu fata care i-a fost alăturea pe al său nume Fortuna. Și drept răsplată regină deîndată o făcu.
Și eu mă încălecai pe un val și mă dusei în văzduh cu el,dară înnaintea ca acestea fiind făcute vă spusei a mea poveste.


Începută-12.11.2020.-Terminată-17.11.2020.


DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI.


Volumul al 9 lea''Basme''


Radu Dan Alexandru''Alias''-MISTERUL POEZIEI.


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.