174.Craiul de Aur,fecior de împărat - Radu Dan Alexandru

CRAIUL DE AUR,FECIOR DE ÎMPĂRAT

basm



O să vă zic o poveste,ce nu demult avea a se petrece zise Craiul de Aur, celor doi prinți cînd ajunse la bătrînețe.Și ea se petrecu tocmai așa,cum v-o relatez eu:
Fost-a odată în ținut îndepărat rege ce avea multe fete una mai frumoasă ca alta.Dară doar una mai rămaseră fecioară.Și încă nu îşi găsise sorocul.Celelalte două erau deja luate de către prinți şi plecaseră din palat.Şi cu regele Albastru, rămase doar ea, pe al său nume Crăiasa.Dară fiind bătrîn, și nemaiavînd putere de a domni sfoară dădu prin tot ținutul.Și veniră mulți feciori să o vadă pe prințesă Crăiasă.Dară niciunul nu încumeta a se avînta la probele ce regele îi supunea,ori cei ce încumetau nu se mai întoarseră niciodată.
Doar doi vrură să fie cu dînsa,unul fiind un Crai fecior, bine ancorat,cu părul bălai,cu pielea albă ca laptele,cu ochii ca cerul de celești.Şi celălalt un băiat bine și el ancorat,dară un pic mai mărunt, cu părul negru ca noaptea,iară ochii săi erau ca tăciunele neaprins şi cu pielea albă ca spuma mării, ce îl chemă Negru fecior. Şi veniră,la regele Albastru,să îi dea mîna Crăiesii de soție și toată împărăție.
Dară, înnainte ca toate acestea să se petreacă,ei fură nevoiți să o cucerească pe juna prințesă, ce era de o frumusețe ieșită din comun,ea arată,cu părul lung de un blond ca razele de soare ,cu pielea albă ca de zahăr,ochii mari strălucitori de un verde,ca o pășune îmflorită vara, de verdeață.
Și, văzîndu-i frumusețea se îndrăgostiră de dînsa,într-o clipită amîndoi feciori.Dară ca să îi cîștige și inima împăratul le zise:
-Primul ce îmi aduce și vine cu coroana cu smaralde,ce mi-a fost luată de balaurul de pe muntele Alb, îi voi da mîna fiicei mele și toată împărăție.
Așa că, cei doi cavaleri după ce toate aceastea fiind spuse plecară împreună,să își încerce puterile.Și să vadă de o putea a se întoarce cu ea.
Și ,merseră ce merseră și cale lungă tot merseră,pînă ce dădu de o pădure unde un pitic cu urechile lungi ca de iepure,o păzea și văzîndu-i pe cei doi le spuseră:
-Doar unu poate trece prin pădurea mea de aramă.Și ca să o faceți,sunteți nevoiți să îmi dați din merindele voastre.Că eu de mulți ani zac aici și tare aș vrea să mănînc ceva?...
Crai Negru, văzîndu-l nici nu se îndură,ba îl și sfidă trecînd înnainte prin pădurea de aramă a piticului cu urechi de iepure,... îi zise:
-Eu trec oricum,nu îți dau nimica,poți muri de foame,eu intru.Şi ,intrînd se prefăcu deîndată într-un balaur cu șapte capete izgonit de pitic într-un castel întunecat din capul celălalt al păduri.
Atuncea văzînd acestea Crai fecior, întinse spiridușului trei merinde de ale sale și intră și el în pădurea ce piticul o stăpînea.
Şi văzînd că rămase aidioma,ba şi căpătase puteri ce nu le avusese pînă atuncea ba chiar și un paloș aurit,la brîu. El se întoarse să îi mulțumească cînd colo piticul dispăru.
Și pădurea cînd trecea dînsul în urma-i deodată ce era fără de viața şi stinsă prinse trăire.Dară numai arătările ce se iveau nu se schimbară,ba mai înfiorătoare arătau,în acest ținut pustiit.
Şi mergea și tot mergea, cînd deodată în fața-i se ivi un vlăjgan cît un munte doar cu un singur ochii în mijlocu-i.Ce dorea să îl mănînce şi năpustindu-se asupra lui Craiul fecior,el îi zise:
-Stai,că eu nu sunt rău, şi am venit să vă ajut să scăpați de balaurul cu șapte capete.
-Unde îl pot găsi să-l nimicesc şi să vă pot scapa pe toți de el, și să fiți,iară cum ați fost odată?....întrebă el.
Dară,muntele de om nu ascultă, și vru să mănînce.Atuncea Crai fecior,scoase paloșul aurit, și dînd în stînga și în dreapta îl lovi pe omul cu un ochi în frunte drept ce vroia să-l mănînce de trei ori într-însul. Şi acesta văitîndu-se îi spuse:
-Mă doare,mă predau ție,luptătorule neînfricat.
Dară acuma că m-ai învins îmi poți cere orice vrei zise namila.
-Eu mă îndrept către castelul balaurului cu şapte capete,ştii unde e?
-Da,ştiu uite-l acolo pe colina acea,...dară de ce vrei să ajungi la el?...întrebă iarăşi namila cu un ochi în frunte.
-Ca să mă înfrunt cu dînsul că a luat regelui meu Albastru, coroana cu smaralde ...răspunse Crai fecior.
-Nu poți să merge singur la balaurul cu șapte capete,te va mînca de viu,mai bine vin și eu cu tine...,îi zise namila cu ochi în frunte.
-Cum îți zice? ...întrebă Crai fecior pe namilă.
Namila cu un ochi în frunte răspunse:
-Eu nu am nici măcăr vreun nume.
-Bine, de acuma înnainte eu îți voi zice Ciclop,și așa să îți rămîie numele.
Încîntat de acest nume el zise:
-Îmi place numele ce mi l-ai dat fecior,dară cum să îți spun şi eu,ție.....întrebă Ciclopul.
-Îmi poți spune Crai fecior.
-Şi unde te îndrepți acuma Crai fecior?
-De ce anume te duci acolo?...întrebă iară Ciclop.
-Ehe,înseamnă că e prețioasă această coroană de smaralde, odată ce te -a trimis după ea....zise din nou Ciclopul.
-Da este destul de prețioasă şi m-am oferit să o aduc înnapoi de îndată...zise iară Crai fecior.
-Pot venii şi eu cu tine că m-ai făcut curios să văd o coroană cum arată ,că nu am văzut niciodată....zise Ciclopul.
-Da poți venii,dară să nu îmi șezi în cale cînd mă voi lupta cu balaurul pentru coroană.
-Nu voi ședea în a ta cale,stai pe pace....răspunse Ciclop.
Și amîndoi mergeau agale acuma prin pădurea fermecată,și tot mergînd parcă totul prindea lumină în urma-i,cît priveai,în stînga și în dreapta,căpăta viață.Pînă și Ciclopul, începu a nu mai simți greutatea nervozității,și vedea cum se liniștește,încetul cu încetul.Ca și cum toate se pierduseră în văzduh,și toate se deschiseră deodată,din ce în ce mai încîntătoare și mai frumoase,ca pînă atuncea erau.Și tot merseră ce merseră pînă ce ajunseră în fața unui podeț de piatră.
Cînd înnaintea lor, apăru o bătrînică ce avea în loc de doi ochii trei și spuse:
-Ca să puteți a trece de mine veți fii nevoiți să vă luptați împotriva-mi.Şi dîndu-se de trei ori peste cap trei lupii feroci apăru,și arătîndu-și colți, se și năpustită asupra lui Crai fecior și Ciclopului și văzînd acestea, ei se dădură îndărăt şi de trei ori se învîrtiră şi se prefăcură amîndoi unul în Crai de Aur, şi celălalt în Ciclop cât un munte.Iară lupii tot venind către dînşi se în Craiul de Aur, și Ciclopul deveni mare cît un munte începu să se lupte cu ei ce veneau şi dînd din stînga și în dreapta,ei mai prejos nu se lăsau .După cîțiva pumni lupii începură a se trînti de durere și văitîndu-se bătrîna îi chemă înnapoi în trupu-i.
-Veniți lupi mei înnapoi...zise bătrîna.
Şi readucîndu-i în trupul bătrîna,ea cînd şi trezindu-se mai apoila viață, către cei doi se răsuci și spuse:
-Amîndoi văz că sunteți,neînfricați,încotro vă îndreptați?...
-Că v -am văzut curaj şi şi vă pot da, și eu, pe careva pentru că m-ați înfruntat și m-ați învins în luptă dreaptă.
-Cum nimeni nu a reușit să o facă,cîți au fost de mulți .Dară văz că voi doi sunteți de-a dreptul,neînfricați.Și pentru asta eu vă pot răsplăti cu un fecior, jumătate-cal-jumătate-om,pentru a merge prin pădure în locu-mi,și a ajunge unde veți vroi.
Atuncea auzind acestea Crai fecior îi spuse:
-Noi, spre palatul balaurul,bătrînico ne întreptăm ca să luăm coroana regelui Albastru, cea care a fost luată de balaurul cu şapte capete....spuse Crai fecior.
Auzind acestea bătrînica,se înfioră un pic și spuse:
-Nu,vă pot lăsa să vă duceți singuri în locul acela ,deoarece nimica nu e curat acolo.Voi fii nevoită să vă însoțesc și eu...dară,între timp apăru omul cu trup jumătate-om-jumătate -cal și auzind acestea din depărtare spuse:
-Nu, mamă tu nu ai cum a te duce, mă voi duce eu.
-Cine sunteți și cu ce ați ajuns aici?...întrebă omul jumătate-om-jumătate-cal.
-Noi suntem drumeți ce vor să ajungă la castelul balaurul cu șapte capete.
-Dar cine este așa de nebun să facă o asemenea nerozie,de a înfrunta balaurul?..întrebă același jumătate-om -jumătate-cal.
-Eu îs Crai fecior, și acesta e Ciclop, și colindat-am prin această pădure pentru a ieși din ea și a îl nimici pe balaur deoarece are coroana împăratului meu Albastru,...zise Crai fecior.
Auzind aceste vorbe din gura lui Crai fecior bătrînica zise:
-Ce ai spus că cine ești ?...-Eu îs Crai fecior...și stînd bătrînica un pic pe gînduri spuse:
-Tu ești cel ce va însenina acest tărîm cum nimenea nu a făcut-o vreodată.
-Uite, voi venii și eu să vă ajut a îl doborî...zise bătrînica.
Dară între timp venii și omul jumătate-cal-jumătate-om și auzind că ea vrea să plece cu ei spuse:
-Cine sunteți voi,că nu v-am văzut niciodată prin părțile acestea?
-Noi suntem în trecere spre castelul balaurului..răspunse Crai fecior....bătrînica trăgîndu-l deoparte pe omul jumătate-om -jum
-Ei sunt aceia din viziunea ce am avut și despre care îți tot spusei...zise bătrînica.
-Ce viziune ai avut bătrînico?...întrebă Crai fecior.
-Nu vă privește ...răspunse omul jumătate cal-jumătate om.
-Și ,tu vei fii nevoit să îi însoțești oriunde merg dînși.Că ei sunt cei pe care i-a așteptat acestă pădure de multă vreme.Ei sunt cei o va salva de balaurul cu șapte capete...zise iară bătrînica.
Și începînd a relata spuse că odată i s-a arătat cum doi fecior vor venii din depărtare și împreună cu fiul său îl vor învinge balaurul cu șapte capete împreună.
Tocmai atuncea venindu-i ideea lui Crai fecior de a-i spuse omului jumătate-cal-jumătate-om,Centaur.Acestă plăcîndu-i mult ideea spuse:
-Bine dară eşti sigură de asta?...întrebă Centaurul.
-Da ,sunt foarte sigură pe ceea ce zic...răspunse bătrînica.
Și, plecă spre castelul balaurului cu șapte capete, toți trei,după ce își luară rămas-bun de la bătrînică.
Și, merseră ei ce merseră prin pădure, și văzînd lupii,și lupii pe dînși aceaștia din urmă începu a îi ataca.Dară, nici ei mai prejos nu se lăsară.Și, dîndu-se de trei ori peste cap se prefăcu Crai fecior, în Crai de Aur,alături de Ciclop,care și el se dădu de trei ori peste cap și se prefăcu în Ciclopul munte,iară Centaurul, începu deja a lovi în ei,de schelăcăiau pînă ce nu mai aveau răsuflare,că din ce în ce mai mulți apăru. Și auzind acele schelăcăituri de jale ale lupiilor,balaurul cu șapte capete, zbură către ele, dară, cînd ajunse neînsuflețite găsi trupurile.
Și, iritat se întoarse la palat ,și-i așteptă pe cei ce au avut neobrăzarea de a se încumeta a ucide cavaleria sa.Tocmai cînd el se pregătea de a-şi lua masa.Atuncea în curtea palatului său, auzi țipetele celor ce păzea intrarea.
Cum luna albă bătea şi arăta ca o roată de cașcaval, o rază de lumină cădea pe palat,arătînd tare înfiorător.El era coșcovit pe dinnafară,din acele trei turle ce fuseseră odată,rămase doar două,iar la a treia căzuse cupola încît nu îți venea a intra într-însul.
Dară, acuma era alta povestea și toți trei făcîndu-și curaj,înnaintară, Craiul de Aur Ciclopul cît un munte și Centaurul,înnaintară spre cei doi mamuți ce păzeau intrarea.
Craiul de Aur spuse celor doi planul pe care avea a-l urma:
-Tu,Centaurului te duci prin flancul stîng,iară tu Ciclopul, prin flancul drept și eu prin centru.
Și se duseră spre cei doi mamuți comform planului stabilit. Și o luptă porni cu namilele lovind în stînga și în dreapta sînge curgea din ele.Și, picînd late,urcară treptele castelului,și ajungînd la balaurul cu şapte capete.
Acesta văzîndu-i începu a arunca flăcări către dînși,...și zise:
-Crai fecior,de cînd te aștept să te pot mînca,norocul îmi surîde azi.Văz că ți-ai adus și aliați.Și tocmai ce aliați un Ciclop,care l-am izgonit pentru că nu vedea nici să meargă,și un Centaur ce știe doar atît să necheze...mă faci să rîd.
-Ha,ha,ha!,eu mă pot lupta cu toți trei o dată și nu o să mă învingeți...zise balaurul.
-Eu am venit să îmi dai coroana cu smaralde, ce o ai luată, de la regele Albastru.
-Eu nu să vă dau nimica,fără a vă mînca.Şi așa nu am mîncat de ceva timp....și se îndreptîndu-se spre Ciclopu să-l înhațe.Dară acesta îl lovi de trei ori atît de tare în moalele unei căpățîni,că și pică ca o turtă lată la podea...și-i spuse:
-Asta este deoarece mai jignit și ai rîs de mine.Că nu știu să mă apar de tine....zise Ciclopul.
O altă căpățină se duse spre Centaur și văzînd că vine către el, acesta se întoarse și lovi și el de trei ori cu copitele în a capul balaurului și îl răpuse fără a ezita.
Atuncea văzînd balaurul că două capete pierdu se aruncă și spre Crai de Aur, fiind iritatde cele petrecute.Dară acesta ferindu-se din fața-i îi reteză şi el pe cel de al treilea cap. Într-o fracțiune de secundă,rămase balaurul cu patru capete.
Văzînd acestea plin de furie se mai avîntă către Ciclop, a doua oară, şi nefiind atent la această manevră făcută de balaur, îl prinse de braț sfîșîindu-i-l.
Şi acesta strigă la Crai de Aur,și săriindu-i în ajutor, el îi dădu trei buzdugane în creștetul capului atît de tare că i-l fărîmă.Şi îl ajută pe Ciclop, să iasă din această a balaurului apucare.
Şi rămînînd ultimul cap cu coroana regelui Albastru pusă se năpustiră toți odată.
Dară cu o ultimă suflare balaurul spuse:
-Văz că nu vă dați bătuți am să vă pîrjosc pe toți trei acuma...şi flăcări scoase din ce în ce mai mari.
Dară ei feriindu-se loviră cu buzduganul Crai de Aur,cu pumni Ciclopul,şi cu copitele Centaurul şi căzînd la podea.Balaurul pică răpus,fără a mai avea vreo reacție,și prefăcîndu-se mai pe urmă în Crai Negru.
Craiul de Aur luă coroana cu smaralde de pe capul balaurului.
Şi ieșind pe poarta castelului,cerul din mohorît deveni albastru ca lacrima, și un soare strălucea cu raze din mirifica zare iară pădurea se înverzi cum niciodată nu fusese pînă atuncea.Pe chipurile celor trei,deodată apăru un zîmbetul șăgalnic ce nu fu niciodată mai sclipitor.
Şi întorcîndu-se pe cărarea către pădure,Crai Alb, le spuse despărțindu-se:
-Vă voi vizita în curînd frați mei, dară acuma voi fii nevoit să mă întorc în al meu ținut.
-Bine fii pe pace,...ziseră cei doi flăcăi.. și plecînd în zare dădu goană mare.
Și, ajungînd la palatul regele Albastru,unde acesta se bucură văzîndu-l îi întrebă:
-Mi-ai adus coroana balaurului care ți-am cerut-o?
Craiul de Aur surîzător îi răspunse:
-Da am adus-o, aşa cum v- am făgăduit,.
Regele Albastru, îi răspunse,și el:
-Acuma că ai revenit teafăr și nevătămat cu coroana de împărat, îți voi da prințesa de soție și jumătate de împărăție.
Și o petrecere dădu de trei zile și trei nopți în cinstea înnapoieri sale,de numai bucurie curgea în tot ținutul.
Și eu mă încălecai pe o șa a unui cal roșcat, și vă spusei astă poveste a mea toată.


DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI


Începută pe 09.10.2020-Terminată-14.10.2020.

Volumul al 9 lea''basme''


Radu Dan Alexandru''Alias''-MISTERUL POEZIEI.


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.