173.Povestea celor trei haiduci - Radu Dan Alexandru

POVESTEA CELOR TREI HAIDUCI

-poveste-



Fost-a odată în ținut nu prea îndepărtat un rege atît de nemilos,încît toți îi știau de frică. Și toți de la mic la mare nu se încumeta a-i ieși de sub cuvîntul său.Ba ,chiar îl și aclamau și îl ridicau în slăvirea Domnului.
Dară, uite cum se făcu deodată din averea sa începu a-i lipsi.Și văzînd el că-i lipsește mai mari biruri punea și pe sătenii mai rău îi punea a-i plăti.
Atunci văzînd aceștia că regele pune biruri grele alese trei dintre acei săteni învățați să se ducă la rege și să-i spuie că ale sale orînduieli,sunt prea scumpe pentru dînşi.Și zis și făcut și puse pe Gavril,pe Mihail și pe Ioachim,să se ducă la Regele Negru, să-i ceară socoteală.
Și merseră ei ce merseră și cale lungă tot merse pînă ce dădu de un palat care avea șapte turle, una mai înnaltă ca alta, și acolo la ușile sale, erau trei soldați ce păzeau intrarea de nu puteai a intra fără ca aceștia să nu te întrebe:
-Cine ești ,ce cauți la ușile împăratului Negru și cît vei avea a șade la el.Şi întrînd în palat o încăpere mare i se iviră în fața ochilor unde în spatele său două tronuri erau aşezate iar pe ele stătea regele Negru şi regina sa înconjurați de paji și unde tocmai făcură un festin în cinstirea a patruzeci și trei primăveri.
Și,văzînd acestea, Gavril,Ioachim și Mihail, cînd se duseră la Negru rege,că el dă festine și se scaldă în avuție ei,se mîniară tare rău,și spuse:
-Rege, tu dai festinuri și poporul îl aduci în sapă de lemn.
-Ce vă pasă vouă de ceea ce fac eu,nu vă privește pe voi cum îmi conduc eu poporul...le răspunse regele Negru.
Auzind acestea cei trei feciori tăcură pentru un moment după care Ioachim răspunse:
-Ba îmi pasă de acest popor că și eu fac parte dintr-însul, și am venit să îmi spui ,de ce anume secătuiești cu biruri această pătură de oamenii, ce şi-au câştigat pâinea cu propria muncă.
-Eu sunt regele lor și trebuie să mi se subordoneze...spuse regele Negru.
-Da,tu ești regele lor adevărat ,dară și cel ce le face viața un calvar.
-De ce trebui să faci aceste neprihănite fapte pentru a-l duce pe el unde nici tu nu vrei și nici poporul nu cere....spuse Gavril.
-Cine ești tu să mi dai sfaturi cum să îmi conduc poporul eu o fac de mulți ani și nimeni nu s-a plîns....spuse regele Negru.
-Bine ,să nu te care cumva să nu ai de a face mai tîrziu cu ei ...spuse Mihail.
Iar după toate acestea fiind spuse se retraseră lăsîndu-l pe rege cu gîndurile sale, și cei trei feciori plecară din fața-i.
Trecură trei săptămîni de la această întîmplare și nimic nu se schimbase ,ba chiar mai rău sătenii o duceau și tot așteptau ca o schimbare să apară de undeva.Și ei să poată iară a își recăpăta ce au avut.Dară, nimeni din văzduh încă nu se arăta ca să poată a-l pune pe regele Negru pe fugă.Să nu-i mai subjuge atît de tare cu birurile ce le dădea către poporul care începea a se înfometa.
Trecură trei săptămîni de la această întîmplare și nimic nu se schimbase ,ba chiar mai rău sătenii o duceau și tot așteptau ca o schimbare să apară de undeva.Și ei să poată iară a își recăpăta ce au avut.Dară nimeni din văzduh încă nu se arăta ca să poată a-l pune pe regele Negru pe fugă.Să nu-i mai subjuge atît de tare cu birurile ce le dădea către poporul care începea a se înfometa.
Dară, nu demult începură pe ici pe colo pe la cei înstăriți ai satului noaptea furtișagurile animale,și ei începură a se oțărî care mai care mai tare,și se duseră la regele Negru să-i spuie aceste întîmplări.
Și, ajunși în fața lui începură a se văita de aceste fapte urîte ce li se petrecură.
-Rege Negru, careva dintre sătenii ne i-a animalele și le dă celor săraci tot ce noi am cîștigat prin a noastră ''muncă'' care am făcut-o...și el auzind acestea le spuseră:
-O să dau din armata mea la fiecare să aibă grijă de pămînturile voastre și de animale.Să nu mai vă aud că venIți și vă plîngeți că nu sunt eu bun cu domniile voastre.
Și ,chemă pe căpitanul armatei și dînd ordine ca trei soldați să facă de pază la fiecare dintre boieri, să nu care cumva să mai le fure din avuție.Și după ce plecară de la palat regele Negru și a sa regină se retraseră.
Între timp în pădurile de lîngă palat într-o căsuță cei trei viteji își pregătiră planul cum să atace pe boieri care erau putred de bogați și sărăceau poporul.Și Mihail un vlăjgan cam de optzecidepicioare, cu părul blond și bine ancorat,era așezat cu spatele către ușa ce dădea în pădure ,lîngă el era așezat Gavril nu prea înalt ca Mihail dară, și el era bine ancorat,cu părul de grizonat cam de vreo șaptezecișicinci de picioare dar și el era în schimb bine ancorat,purta un cămeșă albă care îi arăta pieptul dezgolit,iar în fața lor ședea Ioachim, și el îmbrăcat cu o cămeșă de culoarea abanosului cu părul lung ca smoala înalt ca Gavril numai că el era puțin ancorat și purta o bluză portocalie, și în mîna sa avea o pipă din care trăgea cu nesaț,Iară, camera era plină de fumul ce el îl dădea,de nu prea vedeai,dară distingeai ce era în într-însa.Erau atîrnate pe pereți coșcoviți ai încăperi portretele celor trei,în jos unde era ele avea o comodă lungă cam de vreo cincizecidepicioare,în fața sa erau ei,pe celălalt perete era o un șifonier în colțul încăperi,unde ei își țineau hainele, lîngă era o plită ruginită de atîta folosință,și un horn care ducea în susul ei.În partea cealaltă era o poartă deschisă, iar lîngă un ochi de geam,așa arăta odaia unde cei trei își făcură planul de a lua regelui Negru, acea bogăție pe care el o prădase de la țăranii muncitori.
Între timp în pădurile de lîngă palat într-o căsuță cei trei viteji își pregătiră planul cum să atace pe boieri, care erau putred de bogați și sărăceau poporul.Și Mihail un vlăjgan cam de optzecidepicioare, cu părul blond și bine ancorat,era așezat cu spatele către ușa ce dădea în pădure ,lîngă el era așezat Gavril nu prea înalt ca Mihail dară și el era bine ancorat,cu părul de grizonat cam de vreo șaptezecișicinci de picioare dar și el era în schimb bine ancorat,purta un cămeșă albă care îi arăta pieptul dezgolit,iar în fața lor ședea Ioachim și el îmbrăcat cu o cămeșă de culoarea abanosului cu părul lung ca smoala înalt ca Gavril numai că el era puțin ancorat, și purta o bluză portocalie, și în mîna sa avea o pipă din care trăgea cu nesaț.camera era plină de fumul ce el îl dădea,de nu prea vedeai,dară distingeai ce era în într-însa.Erau atîrnate pe pereți coșcoviți ai încăperi portretele celor trei,în jos unde era ele avea o comodă lungă cam de vreo cincizecidepicioare,în fața sa erau ei,pe celălalt perete era o un șifonier în colțul încăperi,unde eiîși țineau hainele, lîngă era o plită ruginită de atîta folosință,și un horn care ducea în susul ei.,în partea cealaltă era o poartă deschisă iar lîngă un ochi de geam,așa arăta odaia unde cei trei își făcură planul de a lua regelui Negru acea bogăție pe care el o prădase de la țăranii muncitori.
-Paji săi luptă destul de bine așa că dacă dînși își folosesc armele și noi trebuie să folosim vipuștile cît mai bine și tăișurile ca să nu se prindă pe picior greșit.,,,spuse Gavril.
-Da sunt deacord cu ceea ce spui Gavril,și vom fii nevoiți să facem acest lucru cît mai bine și cît mai în grabă, ca ei să aibă timp să acționeze.
-Eu m-am gîndit să îi luăm prin surprindere în toiul nopții pînă în orele trei ca ei să fie obosiți și ca să nu apuce să intre alți vom căuta să nu îi atacăm din față ci prin flancuri....zise Ioachim.
-Bine atuncea așa vom face cum ați spus amîndoi.... întări Mihail.
-A,am uitat să vă spui că Maria va venii și ea cu noi ,că are să-i ducă lui Ștefania,cîteva rochii,că știți că se apropie sărbătoarea crăciunului și ea e nerăbdătoare să poarte cele mai fistichii rochii....zise iar Ioachim
-Da,o știu că și mie mi-a spus ceva despre acestea Maria.
Ștefania, era o femeie cam vreo treizeci și un pic de ani, înnaltă,cam de vreo șaptezeci de picioare,cu părul blondin ce cădea pe umeri săi în zulufi,cu chipul alb,cu ochii mici ca mărgelele cu nasul mic și cîrn, mereu surîzătoare,și șprințară,era soția lui Ioachim,cel mai mare dintre frați mai avea,un trup puțin plinuț .Pe cînd cealaltă Ștefania,era cumnata sa și ea era mai mică cu vreo șapte ani ,dar și ea era tot la fel dar nu chiar așa de iute cum era Maria.Ea era mai cumpătată,și mai docilă și arăta atît de frumoasă, avînd o aliură de doamnă ea era blondă cu ochii de un albastru ca marea,înaltă cam de vreo șaptezecișiopt de picioare,cu trupul ca tras ca prin inel.Iar Mihail ,încă nu cunoscuse pe careva care să-i trezească interesul ,fiind încă un puștan,el nu avusese timp încă de a cunoaște marea dragoste,deaceea cei doi frați îl mai dojeneau și îl mai lăsau din cînd în cînd și pe acasă,cînd ei plecau să cutreiere prin păduri și în împrejurimi.Dară acest fapt nu îl frămînta cît îl irita faptul că regele Negru puse biruri pe pămînturile sătenilor ce munceau din zori-zorilor pînă în întunecimea nopții. Și, tot ce agoniseau erau nevoiți să dea regelui Negru, care din ce în ce mai hapsîn devenea.
Și ei văzînd că sătenii nu au pe cine a se spriji cînd el le fură vitele, porumbul ,lucerna și tot ce aveau prin biruri.Atunci cei trei frați Ioachim,Mihail și Gavril fură deacord să îi ajute pe ei, începînd să se lupte cu regele Negru, punîndu-i fel de fel de opreliști luîndu-i și lui ce avea mai de preț. vitele,caii.Încît se otărîse atît de tare că încă nu știa cine sunt aceia ce i le fură și i le dă sătenilor înnapoi,tot ce el le lua prin biruri,că sătenii abia își trăiau agoniseala, și abia strîngeau și ei cîțiva poli pentru trebuințele caselor.Și,deaceea Gavril,Ioachim și Mihail veniră în sprijinul lor pentru a le face dreptatea cuvenită,care și-o cereau cu vîrf și îndesat,iară regele Negru, nu le-o accepta nici în ruptul capului.
El,vroia mult mai mult că era stăpînul lor și toate i se acordau prin tatăl său,care stăpînise aceste ținuturi,cum zicea el''...-Cu prea domoală mînă''.
Așa că,el era acel stăpîn care nu accepta nici o delăsare din parte nimănui.Cum făcuse tatăl său cînd trăia, și regele acestui ținut, ba și zicea cînd era o întrunire ce avea loc :
''-Eu, conduc acest ținut cu o mînă de fier, ca țăranul să știe unde îi e locul,ca mai tîrziu să nu mă muște de ea, îi dau și lui printre degete,și de suflă,pun biciul pe el ca să se învețe minte să nu mai i-a ce nu e a lui.Și să îmi știe de teamă că eu sunt cel ce taie și spînzură în acest ținut.''
Dară, acuma aceste vorbe erau doar o amintire,că deja săteni, începură să facă revolte în acest ținut, și el era supus să i-a repede decizii.Să nu mai fie și să oprească suflarea lor prin orice mijloc posibil.Așa că împozita tot mai drastic, și punea toată armata să îl persecute pe toți ,prin urmărire aproape din zi pînă în noapte.
Dară, un fapt nu luă în calcul să îi păzească și pe cei trei feciori Ioachim,Mihail și Gavril, care deja începu a se înnarma cu tot felul de vipuști și săbii, și care gîndi să atace pe înserat pe cei din armată lui,care colectă tributurile ce îi veneau să îi vină regelui Negru.
Și,sosind noaptea aceștia ca de fiecare dată veniră să i-a banii sătenilor cum făceau de fiecare dată.Dară acuma cei trei erau la pîndă, și lăsîndu-i să i-a se duseră după ei și fulgerător atacîndu-i dădea în stînga și în dreapta, îi puse pe oamenii regelui la pămînt prin bătălie și luară ce ei ce de la săteni colectară, și se retraseră,așteptînd să trimită regele după ei....spuseră unuia singur;
-Te-am lăsat în viața să duci vorbă regelui Negru,că noi și săteni vom lupta cu armata sa pînă la ultima suflare ori din partea noastră, ori din partea sa.
Și, lăsîndu-l să plece pe ultimul rămas, dintre cei ce colectaseră, el se pierdu pe ulițele prăfuite spre castelul maiestuos al regelui Negru.
Și, ajungînd acolo cu o teamă de nedescris și bîlbîindu-se spuse;
-Ne-au,ne-au făcut praf cei trei voinici ,și nu știu cum ,și nu știu cum am supraviețuit acestui măcel...rege Negru.
-Cum v-ați lăsat omorîți de o șleahtă de trei inși ce v-au atacat așa fulgerător?
-Nu,ne-au luat prin surprindere și eu abia ,abia am reușit să fug din calea lor.
Auzind acestea regele Negru foc și pară se făcu și dădu ordine să vină conducătorul armatei...
-Să vină imediat conducătorul armatei ,că am ceva să-i comunic...acesta venind repede întrebă:-M-ați chemat domnia voastră?
-Da ,te-am chemat,convoacă armata și pune-i pe peste tot să îi prindă pe acești neisprăviți,ardele casele dacă e nevoie țăranilor ,să se arate...îi vreau prinși și întetmnțați sub orice cost.Și, să nu te întorci la castel pînă ce nu sunt aduși vii ori morți.
Și plecă comandatul armatei,care începu să și-o adune și să dea ordine.Cît mai supărat pe cele ce avu a se petrece cu trei ore în urmăși spuse:
-Cei ce îi găsește pe cei trei feciori și îi aduce înnaintea mea,va primi permisiunea de a-și vedea familia,nu doar de două ori pe lună.Ci de trei ori și va mai primi și o rație de cîțiva bănuți în plus.
Dară numai să îi vadă prinși, și aduși în fața sa,pentru a-i întemnița și a nu mai fii iritat regele Negru, pe dînsul.
Atunci toți din armată erau nevoiți să execute ordinele date și începură a îi căuta în toate cotloanele urbei și prin pădure.Nici bine nu ajunseră în ea ,că și Mihail,Ioachim și Gavril, îi primiră cu avînt și îl lăsară lați pe cei din armată că fugeau din fața lor ca iepurele din față lupului.Și atunci Ioachim zise;
-Ar fii bine să înnaintăm și noi ca cei din armata regelui să nu mai vină încoa,și să îi punem pe fugă de fiecare dată.
- Da,ai dreptate!trebuie să nu lăsăm garda jos sub nici o formă,deoarece,el este o persoană cu mare infuență,și poate oricînd să ne surprindă....zise Gavril.
Și colindară prin pădure să vadă de mai a rămas careva din armata regelui Negru prin pădure.
Și văzînd ei că a pus pe fugă pe oamenii regelui Negru se întoarseră către casă,unde întoarse amîndouă și Ștefania și Maria îi așteptau pe cei trei feciori bucuroase că nu au pățit nimica.Și, Maria, mai curioasă din fire întrebă;
-Cum a fost cu armata regelui Negru,ați pus-o pe fugă?...Ioachim răspunse:
-Da,am pus-o de data aceasta doar pe fugă ,dară cred că de acuma vine partea grea,deoarece nu-l văd pe rege să se lase cu una cu două,și vom avea de tras ponoase de pe urma aista,că el nu v-a lăsa garda jos,că e prea încrezut.Nu,ca tatăl său care era cu noi poporul.Și vom avea de furcă cu dînsul, pînă cînd îl vom detrona,ori îl vom ucide.
-Da.știu ceea ce spui că tare aș vrea să scăpăm de acest tiran,care nu e cu poporul,ci numai pentru el...spuse Maria.
Și se puseră pe a înfuleca,ca după aceea să meargă prin pădure să vadă de se întorc oamenii regelui Negru.
Cel care nu mai contenea să mai tolereze o altă asemenea insultă din partea acestor țărani.Ce au început să îi facă numai și numai probleme.Cînd s-au răzvrătit împotriva-i, și au început să îi alunge soldați din pădurea sa.Și a pus populația contra pentru pămînturile ce i se cuveneau din tată în fiu,și nu mai avea puterea ce îi era dată ca înainte.Și deaceea supărat era că aceștia începură să îi deștepte pe țărani.
Văzînd că ei se deșteaptă puse armata și pe comandantul său de trupe Ioan,să îi prindă sub și să îi aducă înnnaintea sa, ca să îi condamne,pentru nelegiurile ce le făcuseră.
Așă că comandantul Ioan dădu ordine ca fiecare bărbat ce era peste douăzecideani să fie luat în armată.Iar cei ce se opun să fie spînzurați în fața țăranilor pentru nesupunere,ca o pedeapsă.Sperînd că poate se arată și cei trei haiduci,să salveze pe careva dintre tineri care se opuneau acestei măsuri.
Trecu șapte săptămîni fără de folos a acestei măsuri luate de către el, cînd deodată dintre păduri venea către armată călare pe cai cei trei haiduci, într-o goană fulgerătoare.Acesta cînd văzu se pregăti de asalt și ajungînd haiduci noștri,începură a se lupta,cu ei de sînge se făcu în cîteva minute,de nici nu avusese timp a respira, nici comandatul Ioan ,care văzînd acestea se retrase de teamă pe ulițele prăfuite ca nu cumva să fie ucis.Dară în luptă rănindu-se grav,șchiopăta de durere.Și ei galopînd după dînsul,și ajungîndu-l cei trei îl încercuiră și spuseră;
-Ne-ai făcut să te alergam tot drumul,dară acuma,ce ai de spus în apărarea ta?
-Eu,nu mă voi lupta cu voi deoarece și eu îl urăsc pe regele Negru,dară nu am avut de ales,așa că cruțați-mă,și vă voi bagă în castel,să puteți a-l ucide.....spuse căpitanul Ioan,văzînd că nu mai are încotro.
-Nu cred în spusele tale,deoarece și tu faci parte din aceeași șleahtă ca regele ce îl deservești.......spuse Mihail primul care ajunse la el.
-Ba, da îți spun adevărul,că nici eu nu îl suport,că prin cîte umilințe m-a făcut să trec,nu îți poți imagina....spuse Ioan...între timp venii și Gavril și Ioachim,care și ei văzu ceea ce se petrece,îl trase
un pic deoparte,și-i spuse:
-De data aceasta spuse adevărul îl pot simți că nu minte și că e sincer, omul acesta.Nu ar avea de ce a nu înșela că oricum e încolțit,și nu ar avea de ce să ne mintă.Că doar este viața lui în joc....zise Ioachim.
-Bun ,și voi credeți ceea ce zice,orice ar spune el ,tot un neprihănit rămine așa că eu îl ucid....spuse Mihail.
-Nu,stai,vă pot conduce la palat fără ca nimeni să vă bănuiască că sunteți voi...spuse cu teamă căpitanul Ioan.
După ce se gîndiră un moment spuse toți ca într-un cor.
-Da!,ideea ne convine dară să nu ai gînduri de a ne trăda,că de nu acuma pe loc te ucidem....spuseră,iar toți odată.
Și plecară toți trei flăcăi,împreună cu căpitanul Ioan în galop ,către castelul împăratului Negru și ajungînd acolo,el,spuse celor din de la poarta sa:
-Dați-ne drumul că i-am prins pe cei trei și intrînd înnăuntru ei năvăliră și în stînga și în dreapta loveau cu vipuștile, ucigînd din oamenii regelui Negru,încît acesta,auzind țipete venii să vadă ce a încumetat a pătrunde în palat,și văzînd măcelul din curtea sa,imediat începu să dea ordine:
-Hai, ucideți că sunt doar trei,de ce vă plătesc,mai repede pe ei săriți că sunteți mai mulți decît sunt ei!?
Atunci regina Neagră, văzînd și ea acestea începu și ea a se lupta,și luă pe primul care îl văzu și era Mihail cel care,după ce ucisese mai mulți soldați din armata regelui,pe loc se îndrăgosti de dînsa,,..și-i spuse:
-De n-ar fii această revoltă,eu te-aș iubi mai mult decît regele acesta potrivnic...și lovindu-și săbiile ,ele aveau sunetul ascuțit,de parcă scînteia fulgere.
-Da,așa e ,de n-ar fii fost revolta voastră de țărani,puteam să ne iubim în secret,fără ca el să știe ceva.Dară, acuma nu avem ce face, și suntem nevoiți să ne luptăm,unul împotriva altuia.... răspunse regina Negră.
-Dară,mă poți răni să cad ,iară mai pe urmă o putem face.Și mai pe urmă treci pe mai departe ,ca și cum nimica nu s-a petrecut,iară eu ,voi lua pe careva din cei rămași ai regelui Negru..spuse tot Mihail.
-Bine,sunt,deacord cu ceea ce spui,tu,numai că voi fi nevoită să te rănesc mai profund,să pară că ești mort.
Și așa făcu îl răni mai profund la brațul în care ținea vipușca și mai departe trecu și luptînd împotriva armatei regelui care cădea din ce în ce mai repede.Ea începea mai strălucitoare să îi fie în ochii lui Mihail.Ce începu a cădea într-un somn adînc din cauza răni provocate,de ea.Și tot luptînd dădea în stînga și în dreapta,ca și un bărbat.Avea cam vîrsta lui Mihail era înaltă cam de vreo șaptezecișicinci de picioare,bine ancorată,cu părul ca smoala, cu ochii negri,și cu un spirit de luptătoare ,ceea ce îl și atrase la ea, pe Mihail.
Și, tot lovea cu vipușca de secerați cădeau oamenii regelui, care nu mai știau cum să se ascundă din fața lor.Și ,urcînd la regele Negru toți trei,Ioachim,Gavril și regina Neagră,spuseră:
-De a trebuit să se ajungă aici,cînd se putea rezolva pe cale amiabilă?... întrebă regina Neagră......el răspunzînd:
-Și tu te-ai pus contra mea? nu mai încredere acuma în nimeni?... și luînd vipușca de lîngă el,tocmai dori a trage,cînd Gavril îl întrebă:
-De ce a trebuit să nu le dai pămînturile sătenilor,că ei au muncit pentru ele.
-Eu nu le dau nimica înnapoi,că mi se cuvin mie,din tată în fiu îmi aparțin.Și nu sunt dispus să fac compromisuri cu această șleahtă de oameni,care sunt ca niște furnici în fața-mi....spuse Regele Negru.
Atunci regina auzind aceste vorbe din gura sa se întorse cu spatele și plecă din încăpere,nerecunoscîndu-l.și lăsîndu-l cu cei doi frați ce imediat îl și executară cu vipuștile.Nemaiavînd timp de a se clinti,muri fără a se mai mișca.
Trecuseră trei ani încheiați de la acest eveniment, și regina Neagră,care între timp tot iubind a devenit regina Albă, cu ajutorul lui Mihail,care o iubea din ce în ce mai mult cum nimeni în regat nu o făcea.Iar acuma totul prosperase parcă nici nu fusese vreodată acea întunecată domnie a regelui Negru.Totul era atît de frumos,încît sătenii își recuperaseră pămînturile ce le avuseseră înnainte ca el, să fie la cîrma țarii.Iară Mihail și regina Albă, se pregăteau de face nunta care avea a se petrece,trei zile și trei nopți.
Și, acestea findu-vă zise, eu mă încălecai pe șeaua unui cal alb, și mă dusei în văzduh pe el,fiind bucuros că v-am spus povestea mea.


DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI.



Începută pe 29.09.2020.-Terminată pe 06 .10.2020.


Volumul al 9 lea''basme''




Radu Dan Alexandru''Alias''-MISTERUL POEZIEI.


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.