146.Acul în carul cu fîn - 0741348048

ACUL ÎN CARUL CU FÎN

-poveste-

A fost odată ca niciodată într-un sat nu demult un om tare învățat.Și el cum era așa de atotștiutor aproape toată lumea venea la dînsul.Să îl întrebe fel de fel de treburi ,care mai de care mai hazlii mai serioase.Ciobanul răspunzîndu-le la toate, și îi făcea să priceapă,ațit de ușor încît toții sătenii se gîndiră să îl puie Învățatul comunei.Că prea îi descurca și prea îi ajuta de fiecare dată cînd aveau vreo problemă.Așa că se duseră la el să îl întrebe dacă propunerea lor ar fii bună și dacă dînsul ar fii deacord să o onoreze.Așa că zis și făcut tot satul se duse claie peste grămădă,să ieie la întrebări.Și, ajungînd la casa ciobanului nu mare le fu mirarea să vadă în față ochiilor trăsură cu doi cai frumoși, în față porții de se minunară.
Ce o fii cu această căruță feșcheluită...își spuseră ei în gînd.
Dară nici bine nu încheiară de a se gîndi că pe poarta ciobanului ieși o femeie cu o pălărie albă,o rochie de aceeași culoare pînă-n pămînt de nu se vedea nimic ca și cum ar pluti ,cu chipul puțin roșiatic,cu părul ca abanosul strîns într-o coadă,iară în față doi zulufii îi acoperea fruntea, sprincenele îi erau arcuite ,ochii migdalați,nasul un pic cam cîrn ,buzele bine conturate,dară roșii ca para de foc și bărbia un pic ascuțită,încadrau ast' chip atît de fermecător și trupul subțire,ăst făptură ieșise de la cioban zveltă ca o lebădă.Așa văzură toți ce se adunaseră în față casei ciobanului.
Și începură a boscorodi și a se chestiona cine ar putea fii acea femeie, ce venise la dînsul.Că nu o văzuseră niciodată prin preajmă,și nu li se părură ceva ciudat,că tocmai pe cioban să-l știe o femeie de rang înalt.
Și cum necum trecînd pe acolo pe lîngă mulțime preotul satului un bărbat înalt cu o aliură de sportiv îi întrebă:
-Ce faceți oamenii bunii de stați toți și vă holbați în fața porții lui Arghir?...o muiere de vreo șaptezeci de verii pe numele său Aglaia îi răspunde:
-Mamă am zărit venind la Arghir o femeie frumoasă și ne-am adunat aici să iasă și să-l întrebăm și noi.....-Cine e?
-Lăsați omul în pace!....spuse preotul Zegrean, care căuta a răspîndi pe toată lumea din fața casei.
Dară, tocmai atuncea ieși în fața ușii Arghir îmbrăcat frumos avînd pe dînsul un sacou alb....și spuse:
-O, bine ai venit,că tocmai spre dumitale părinte vroiam să vin să îmi spui cînd pot să aranjez o nuntă?
Atunci auzind claia de sătenii ce se adunară,aceștia rămaseră puțin surprinși mai ,mai să cadă boldoboc, unul peste celălalt.Cînd spuse cine este femeia care venii la dînsul:
-Acea femeie ce o văzuserăți cînd vă adunarăți este soacra cu care vorbi a îmi face,cunoștință cu fiica sa care este nerăbdătoare să ne căsătorim,vorbească,iară lumea plecă la casele lor,ei se retraseră să discute despre nunta care trebuia să aibă loc.
Și, claie peste grămadă m-a pus să caut acul în carul cu fîn, rochie albă cu voal lung ca la oraș pentru măritiș.Pînă în trei zile cînd este ultima zi înnainte de a intra în postul cel mare al Floriilor.
- Știu ,deaceea va fi necesar să grăbim cu pregătirile,deoarece vreu dinnadins să fac astă nuntă,pentru a pleca cît mai departe de aici.Pentru a numai auzi fel de fel de ciorăvăieli, din partea tuturora că nu își găsește,că nu este prea înnaintat în vîrstă pentru însurat,și tot felul de bazaconii,scornite numa' de către aceea femeie rea Aglaia.Și pe lîngă ast' fapt să închid gura la tot satul chiar și acelora care nu au zis vreodată nimica.Și,ieșiră în curte unde își luară rămas bun.....si părintele spuse:
-Să îți fie într-un ceaslov bun,și să vă ai Arghir norocul cît inima ta de mare.
În următoarea zi plecă cu noaptea în cap, către orașul Buzău să se găsească cu fata care avea să se însoare.Și ajungînd aproape de miazăzi bucuros că va întîlni femeie cu care se va căsători se duse la starea orașului să spuie că aranjează pentru două zile întregi căsătoria ce avea să se petreacă.Dară nici bine nu ajunse că îl și aștepta doamna Rebeca, cu fiica cea mare care nerăbdatoare de a-și cunoaște soțul,Bucuroasă doamna Rebeca cînd îl văzu strigă către dînsul:
-Aici suntem tocmai ajunserăm cu caleașca!...De după dînsa o fată se ivea subțirică cu părul blond cu ochii albaștri ca marea,cu sprincenele arcuite,cu buzele roșii ca focul îmbrăcată într-o rochie albastră pînă peste genunchi și cu pantofii la fel îngăimă firav un salut parcă abia stins: -Bună ziua!..
Atunci vazînd Rebeca,că abia scoate vorbele de la fiica sa, Dora, aceasta începu să spuie fel de fel bazaconii pentru a mai îndulci atmosfera ce se crease între cei trei.
Dară, ei deja erau prinsi în farmecul îndrăgostiri ce se ivea în eter care deja era mai profund, ca o magie.Și se sorbeau din ochii parcă se știau de multă vreme.Și fară a mai auzi ce spunea Rebeca ,ei de mîini se prinseră și plecară necontenit către starea orașului parcă pluteau,lăsînd-o pe Rebeca în urma lor.Rebeca văzînd acestea nu mai încăpea în piele de bucurie și surîdea către ei,în razele solare ce lumina puternic.
Tocmai ajunși cu caleașca în fața starei orașului,cînd dădu de Puiu ce îi aștepta cătrănit mai mai să plece după dînși.Cînd îl văzu pe Arghir fața i se schimonosi.Parcă văzuse pe ăl cu cornițe în perșoană,vădit, începu să nu se complacă.Dară pentru a nu strica atmosfera ce se crease,tăcut se prefăcea că îl acceptă și că îi dă binecuvîntare pentru a o lua în de soție pe fata sa Dora.Ce se uita de colo ,colo ca un mielușel care tînjește după iubire părintească.
-Hai că e deja tîrziu,nu puteai să îl spui birjarului să dea bice mai repede?...spuse Puiu lu' Rebeca.
-I-am spus dară era aglomerație pe drum și n-a putut să îi dea mai repede,deoarece a trebuit să mă duc și pînă la verighete să i-au ca să se potrivească cu degetele lor.
-Bine,ai făcut că acum nu o să îl mai auzim nimica de Petrea,vorbindu-se în a noastră casă niciodată.
-Taci,că abia am reușit să o conving să se mărite cu acest cioban, și să uite de acest Petrea,ce numai belele ne făcu,cînd vru să o i-a de lîngă noi pe Dora noastră.
-Acuma, nu mai poate să o i-a deoarece o mărit cu acest om bun ...spuse Rebeca.
-Mă bucură că l-ai găsit să o măriți cu ciobanul ăsta,care acuma o place.Și cred că a început și Dora să îl adore chiar din prima clipa cînd la zărit.Am văzut o afinitate între ei parca s-a clădit,fără a mai reaminti de Petrea,care nu i-a acordat fiicei noastre toată atenția cuvenită.Și va fi un bun augur că așa n-o să și-l mai amintescă pe ticălosul acela,care i-a frînt inima dragei noastre fiice.Că acest om prevăd, că nu o va lasă niciodată.
-Da bine zici nici eu nu cred asta,si că vor fii fericiți cum am fost noi pînă acum.Și vom fii și de acuma înnainte pînă la adînci și bătrîneții.
Între timp Dora și Arghir se plimbau pe aleile urbei și căutau cît mai mult să se cunoască.Și să depăneze fel de fel amintiri împreună pentru a nu îndepărta din memorie pe Petrea ce venea adesea constant în mintea ei.Cînd stătea, ori căuta să se destindă privind către zarea luminoasă și albastră, ori către cea intunecoasă.Și,cînd tocmai stătea așa și se gîndea deodată Arghir,venind pe la spatele său,ea se sperie și începu a plînge spunîndu-i:
-Eu nu pot să mă mărit cu tine,deoarece inima mea aparține altuia,ce tu nu-l știi
Auzind acestea Arghir rămase descumpănit vreo trei de secunde,după care revenindu-și ca dintr-un lung somn îi zice:
-De ce nu ne putem,spune-mi,că eu nu mă supăr,măcar să știu care e motivul pentru care nu ne putem căsători.
-Faptul este că eu iubesc pe altcineva,și tata nu îl vrea drept soț,și deaceea m-a pus să vin într-un sat oarecare,să îmi găsesc un bărbat.Și, eu văzîndu-te i-am zis,că îmi place de tine,pentru a îl șicana.Și, pentru a scăpa de gura domnului care vroia să mă mărit cu cine spune el.
-Dară cu adevărat eu m-am îndrăgostit de Petrea,și sunt total convinsă că mă iubește,mi-a arătat-o în diferite moduri.Dară,lui Puiu, asta nu îi convine deoarece,crede că nu este de nasul meu.Tot are impresia greșită că trebuie să mă mărit cu cine spune dînsul,nu cu cine vroiesc, ori pentru cine îti bate inima.Chiar fiind de rangul tău, ori un rang mai înalt, ori mai jos,pe clasa socială.
Arghir ,tăcea și asculta cu sufletul la gură ceea ce spunea Dora,ca un copil care șimte profunzimea celor zise,după care ochii lui marii se îndreptă către ea,și prinzîndu-i mîinile în ale sale,îi spuse:
-Voi căuta cît voi trăi să te cea mai fericită și cea mai iubită dintre oamenii,cum nimărui nu i-a fost dat să o facă.Și te voi îndrăgi cît zile pe pămîntul aista.Pentru că eu te iubesc din prima clipă în care te-am zărit am simțit cum inima îmi bate pentru tine.Cînd treceai pe uliță, tu nu mă vedeai, dară mereu eu căutam, să știu cine ești.Pentru că mă fascinai de fiece dată.Încît nu avuseși curajul să ți -o spui.Dară, acuma că suntem unul lîngă altu am să caut să fiu deschis cu tine, și cît pot de sincer pentru a ști ce sentimente nutresc.Și chiar de tu nu simți la fel eu mă voi strădui să ți le dau.Și să te fac a vedea acel amor de care tu îmi povestești.Tu ești pentru mine purul adevăr în iubire.Mai ești ființa ce îmi dă viața cînd te am aproape în deplinătate.Și mai ești aceea copilă care de fiece dată știe cum să aibă grijă de amorul care îl dărui.Aceste lucruri m-au atras la tine cel mai mult.Și pentru ele eu te voi prețui cît în viață voi fii.Auzind aceste cuvinte frumoase Dora, parcă deodată începu să se uite cu alți ochii la Arghir, de strălucirea i se vedea pe chip ca niciodată în viață-i.
Și un surîs în colțul gurii gingaș apăru,ca o lumină care numa' din inima poate răsări.Iară în tăcerea ce se lăsă Dora deodată îi i-a chipul,și i-l sărută
prelung.
Din depărtare trecea o caleașcă ce în interiorul său era un bărbat între două vîrste, îmbrăcat într-un costum maro cu o pălărie asemănătoare ce asista din umbră la aceste scenă a sărutului,și îi spuse birjarului un bătrîn cam de vreo șaptezeci și un pic de ani care era îmbrăcat într-un pardesiu peticit la coate ce purta o pălărie de paie să dea drumul mai departe aceasta era Petrea care din întîmplare trecu pe lîngă cei doi îndrăgostiți care ședeau nestingheriți și își dădeau sărutari suave.Parcă abia pentru întîia oară simțeau acea scînteie de amor,cu o pasiune ce nu și-o puteau stăpîni.
Atunci trebuia neaparat a ticlui Petrea un plan ca să-i despartă pe cei doi și să o recucereacă pe Dora,cum,necum.Și -i venii strălucita idee de a îl îndepărta furînd-o la nunta ce avea să fie.Pentru să poată a- l momi și a se descotorosi și a o recîștiga pe Dora lui.Se gîndi că cel mai bine să apară cînd nunta e în floare și să o fure pe mireasa.Pentru a o duce cît mai departe de Arghir.
Și ,iacă că venii și ziua cea mare unde toate erau pregătite ca pentru nuntă dintre Dora și Arghir.Și cum nu nimeni nu prevestea ce are de gînd Petrea să facă.Toti invitații ,ca pe toate nunțile petreceau și șe îmbulbau cu mîncare și cu vin și muzicanții cîntau vreo sîrbă, ori vreo horă, și dansurile se încingeau.Cum se vedea prin toate părțile de pe-a ici.Atunci Petrea între toată lumea își făcu și el apariția neinvit și dispus să prindă momentul pentru a fura mireasa.După ce se strigară darurile Dora ieși pentru prima oara alaturi de Arghir și frumos despre nuntă vorbeau.
-Mă bucură enorm că au venit atîțea invitații,și că nu și-a făcut apariția Petrea.Nici nu îți dai seama cît de încîntată îs că el nu este aici.Și nu ne strică această petrecere a nunții noastre.
-Da, să știi că și eu îs încîntat de acest fapt că nu l-am zărit încă pînă acum .Și poate s-a răzgîndit să nu apară ioc.Că, dacă ar face-o nu știu de ce aș fi în stare.Chiar l-aș gonii aici în toiul nunții,ori m-aș lupta cu el,și s-ar strica toată petrecerea.
Și ,intrară înnăutru unde invitații chefuiau ca și pîna cînd iesiră dînși.
Auzind acestea Petrea care era ascuns în curtea unde ei petreceau ș gîndi imediat cum să facă să nu fie cunoscut cînd va fura mireasa.Și deghizîndu-se,cu o barbă falsă și niște ochelari pe nas,și ținînd o vioară în mîini,intră la petrecere ca un invitat muzicant.El n-o scapa din ochii pe Dora,nici măcar o secundă.Și o urmărea cu privirea peste tot pe unde mergea dînsa.Ca să o poată răpi cînd era furatul miresi.Ce se obișnuiește pe la toate nunțile de la urbe.Și bucate peste bucate veneau și cîte un horă ori o sîrbă mai încingeau din cînd în cînd lumea invitată, și glume mai spuneau să anime atmosfera și toate mergeau atît de frumos.Încît numănui n-i venea a crede ce avea să urmeze.Cînd va venii acea clipă de a fura mireasa.Și, tot petreceau și se bucurau de această încîntătoare nuntă.Iară Dora ieși alături de șoț care bine cherchelit rîdea și se amuza și făcea fel de fel de glume.Ce o făcea pe frumoasa Dora,să îsi arate cristalinul zîmbet mai mereu. Și,nimic nu o mai întrista.
Tocmai venii clipa cînd toți petrecăreți trebuiră să se fure mireasă atuncea Petrea,ieși afară si se duse la trăsura care era nevoită să i-a mireasă,și cu o batistă îmbibată de arsenic, îi prinde prin spate pe birjar adormindu-l, îl tărîște pe uliță într-un gang foarte repede .Și îi i-a pălăria de paie și hainele și le vîră într-o iuțeală pe dînsul și se pune în locul birjarului,așteptînd să vină Dora ca el să-i dea bice la caii.
Și, iacă mireasa tocmai își făcu apariția cu cei care erau puțin abțiguiți de la băutură și urcîndu-se în trăsură toții trei îi spuse lui Petrea să -i dea bice .
-Da-i bice birjarule o să îți spunem,noi cînd să te oprești ..spuse un băiețandru blondin.
-Bine ,cum doriți așa voi face și dădu bice cailor și ei gonii,dară la o întorsătură de uliță opri și cu briciul în mînă venii către cei din trăsură și le spuse;
-Dați-vă jos că de nu trei lovituri vă dau și rămîneți lați...băieții încercară să se împotrivească,dară Dora văzîndu-l spuse;
-Nu e nevoie să faci această faptă,ei sunt băieți inofensivi,și nu e cazul să se petreacă o nenorocire.
Și băieții ascultînd-o pe Dora lăsă trăsura și Petrea dădu bice cît mai departe de acești lăsîndu-i proptiți în mijlocul uliței. Și fugind înnapoia spre petrecere,ajunseră într-un răsuflu la ea.Aicea găsindu-l pe Arghir îi spune;
-Birjarul ne-a oprit la marginea uliței și ne-a dat jos și a luat-o pe Dora.Dară tocmai atuncea cînd ei spuneau cele petrecute,adevăratul om cu trăsura intră pe poarta unde avea loc nunta,și spuse;
-Nu eu am luat pe Dora ,cineva m-a adormit și mi-a luat îmbrăcămintea.Atuncea,Arghir deîndată își dădu seama cine ar fii putut a o fura de la nuntă pe Dora.Acela nu putea fii decît Petrea care nutrea sentimente pentru ea.
.Și, însfăcă în iuțeala un pumnal și se urcă de îndată Arghir într-o trăsură și dîndu-i bice cailor goneau ei pe ulițele de praf rămănea în urmă-i înnainte cînd deodata văzu trasura cu care Petrea fugea abandonată lînga o pășune înverzită.Și,trăgînd de hățurile ei opri lîngă ea,acolo pe imaș fata era legată de un pom și așteptat de către celălalt.Și dîndu-se jos din trăsură se duse către Petrea în fugă cu pumnalul în mînă.
Văzînd aceastea Petrea își scoase și dînsul briciul și furios îi spune;
-Nu te apropia că o faci aici se încheie totul.Și nu o vei mai vedea pe Dora,niciodată.
-Să nu faci ceva nesăbuit și care să se încheie prost pentru tine..îi răspunse Arghir.
-Dacă ai curaj hai să înfruntăm ca bărbați făr' să intervină careva între noi.Și făr să o împlicăm și pe ea în această treabă.
Și nici nu apucă să încheie ce le spuse că se trezi că Petrea fulgerător cu briciul furios se avîntă către Arghir.Văzînd acestea acestea el se feri din dreptul armei ce venea către el și trei pumnii îi aplică în piept lăsîndu-l făr de aer.Iară Petrea căzu pe iarba afînată,neașteptîndu-se la această paradă.Și,fugi către Dora, să-i dezlege nodurile ce le avea strîns legate.
Dară,în timpul cînd le desfăcea țipă la el Dora:
-În spate ,în spate...Şi uite se răsuceşte şi cu pumnalul ce îl avea trei lovituri,împunge, în Petrea care venii în urmă-i să îi înfigă briciul.Și,căzu făr' de suflare,ce înroși de sînge roșu,frumoasa vale.
Iară acuma se întorc agale unul lîngă altul după această petrecanie,Arghir,plin de roșu pe cămeșa albă, și Dora,puțin pală la față pe ulița semeața.Și se întînlesc pe drum cu cei de la nuntă spunînd Arghir:
-Fraților hai de petrecem trei zile și trei nopți întregi,că o dată m-am însurat pînă la căpăt de viață.
Și,cum vă povesti aşa se și făcu.Și,nimeni și nimic nu mai avu,cu ei, deatuncea în veci vecilor.
Și,eu mă încălecai pe-o șa,dară înnainte de toate şi de a pleca în văzduh, vă spusei povestea asta.

Începută pe 24.07.2020.- Terminată -29.07,2020.
DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI

Volumul al 9 lea''Basme''

Radu Dan Alexandru''Alias''-MISTERUL POEZIEI


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.