135 - Michelangelo

Pe cât viața mea cu anii fuge
Amor, vai, mă distruge
și-o clipă nu uit visul,
cum ani și ani crezusem în neștire!
Iar sufletu-mi ce muge,
ca pe nedrept ucisul,
se plânge de eterna-i osândire
și între spaimă și-amăgire,
pe viața-mi doamnă e nesiguranța:
o clipă-mi pun speranța-n
mai bine – și-n mai rău pe urmă,
că răul vechi salvării clipa-i curmă.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.