12 .

Autor:Azoitei Stefania


Adăugat de: Azoitei Stefania

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Am căzut în gol de la etaju 12
Pentru că era ora 12.
Şi te aşteptam deja de 12 ore.
Şi 12 zile.

Asfaltul mi-a îmbrăţişat epiderma împrăştiată,
Iar coapcul din faţa blocului
S-a hidratat cu sângele meu.
Peste un an avea să dea naştere
La funze sângerii
Cu parfum de sinucidere.

Eram de 12 luni luni împreună.
Sau cel puţin aşa mi s-a zis în ceruri,
Când m-au întrebat de ce m-am sinucis
Şi deoarece încă eram în garanţie
Şi termenul nu-mi expirase,
M-au trimis înapoi.
Să stau 12 săptămâni într-o comă ciocolatie,
În care am visat copacul,
Ce mirosea deja a mine.

Ai venti să mă vizitezi în a13a zi
Când am expirat
Şi aparatele au început să bipaie de 12 ori pe secundă.
Nu m-ai sărutat.
Îţi era scârbă de inconştienţa mea
Şi de pielea ce încă-mi mirosea a asfalt cald.
El era singurul ce avea să-şi amintească de mine,
Căci doar pe el l-am îmbrăţişat
Înainte să plec .
La ora 12.


vezi mai multe poezii de: Azoitei Stefania


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: LXXIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.