119.Sculptorul de Agrint și cele trei stele căzătoare - Radu Dan Alexandru

SCULPTORUL DE ARGINT ȘI CELE TREI STELE CĂZĂTOARE=
- Basm -

Era odată într-un ținut îndepărat un împărat bătrîn ce tot domnea alături de regina sa.Dară niciodată nu avu noroc,nici măcar, la un copil în viață sa.Și după atîtea bătălii duse, și după cuceriri,el tot nu avusese pe nimeni căruia să îi lase aceste avuții.Dară tot mai spera că providență îi va da, într-o bună zi pe careva să le poată duce mai departe.
Și,Împăratul Negru,se tot ruga crezînd, că poate o minune i se va întîmpla.Pînă ce lumina în ochii, nu va mai avea.
Și, tot închindu-se,el așa, într-o seară, cînd nu mai luna, lumina, cu razele sale ,încîntătoare deodată,asupra sa bătea tot mai tare.
Atunci,el, auzi o voce din marele cer...spunîndu-i:
-Peste trei zile întregi și trei nopți la aceeași oră, să îmi aduci trei siluete,făcute de mîna ta .Iară eu, pe acestea o să le prefac, în ce vrei tu să ai,fete ori feciori,dară, la aceeași oră....repetă vocea,după care nu se mai auzi.....se tot uita după rază de lumină și nu o mai văzu.
Și auzind această poruncă din cer Împăratul Negru,cînd tăcerea,se lăsă răspunse:
-Bine așa voi face!...și plecă voios spre palat.
Dară, pînă să ajungă la palat și fiind preocupat de alte gînduri ,uită... de ce i se spusese...că trebuie să le facă.
Și,nici bine nu ajunse în dreptul castelului deodată țipă și dădu ordine, să i se facă trei siluete.
-Vă poruncesc să căutați în tot regatul.Și să îmi găsiți, un bun sculptor, care să făureze trei siluete.
-Bine! Maria ta ....spuseră toți cei care îi ședeau la picioare.
Și dînd sfoară în tot regatul pentru a căuta pe cel care să le făureze
Mullți sculptori veniră,dară, nici unul nu convinseseră și plecară,izgoniți către el, ori arși pe rug.
Dară,uite, cum se făcu că în ultimul ceas,venii și un flăcău înalt și bine ancorat,cu părul ca abanosul cu ochii bob de ceară și îmbrăcat cu straie atît de ponosite,încît nici nu ziceai că ar fii ceva de capul lui.
Atunci văzîndu-l Regele Negru, și cei de la palat, că el, poate a făuri, și în bob de orez,ei începură să rîdă, cît îi țineau burțile,ba îl luară și în batjocură.
-Bine,tu, cine vrei să i fii?...spuseră ei printre hohote de rîs.
-Eu sunt Sculptorul de Argint.Și pot a făuri aceste trei siluete,pe care trebuie să faceți,domnia voastră.
-Bine, îți dau o șansă, ptr că nu am prea mult timp, și vreau să le termini repede,Dară să nu crezi care cumva că vei avea și mila mea.
Și răspunzîndu-i Sculptorul de Argint,îi spuse:
-Nu vreau mila nimănui doar să îmi procurați cele mai bune unelte și eu vă promit că în trei zile eu voi făuri aceste siluete.Și, pe lîngă acestea, să îmi asigurați mîncare și băutură.
-Bine,așa voi face!....și văzînd că învoiala lui, era atît de mică.Și,că nu mai vru, absolut nimica, în plus.
Și, plecă către Valea Azurie, să procure de la amicul lui Făurarul de Aur, uneltele magice care să poată a face sculpturile în trei zile și trei nopți.Și merse,el, ce merse pînă ce dădu de acesta, și îmbrățișîndu-se deoarece nu se mai văzură de mult timp.....Sculptorul de Argint îi spuse:
-Făurare,am nevoie de Ciocanul tău și de Dalta ta strălucitoare.
Faurarul un vlăjgan cu părul blond cu chip luminos,îmbrăcat în straie galbene ce luceau ca razele de soare îi răspunde:
-Bine,ți le dau...Dară pentru ce anume îți trebuie aceste uneltele ce mi le ceri?...îl întrebă.Și Sculptorul de Argint, răspunzîndu-i..îi spune:
-Pentru a sculpta trei siluete, Regelui Negru,și îmi trebuie acum,ca să i le fac, că dorește să aibă și ei moștenitori,că doar știi că reușește să -i facă.Și, m-a pus pe mine să sculptez trei siluete din marmură.Și, mai am timp doar două zile, să i le mai fac,dă mi le și ți le voi aduce înnapoi.
-Bine,atunci eu ți le dau,dară să îmi promiți că după aceste trei zile mi le vei readuce ,tu și să nu trimiți pe nimeni altcineva.Să nu uiți să mi le aduci teafăre și nevătămate.
-Bine ,promit,că eu ți le voi aduce, așa cum tu mi le ai dat.
Și,cu avînt plecă îndărăt, spre palatul Regelui Negru,cu uneltele magice ale Făurarului.
Și ,ajungînd nu după mult timp,în fața porților palatului,Împăratul Negru, îi așteptă,cu sufletul la gură.Și ,abia își mai putea abține furia,ce i se vedea mai adîncită pe fața sa.
-Ai venit,ce ți -a luat atîta timp...,se răsti Împăratul Negru, la Sculptorul de Argint.
-Haide mai repede că se scurge timpul și trebuiesc făcute...și intră într-o sala mare de lucru,unde îmediat începu a sparge primul bloc de piatră. Și ,încet încet din mîna sa,prinse viața.Și tot lucrînd așa cu spor pînă ce seara se încheiase,Și Sculptorul de Argint, prima lucrare o terminase.
Cînd din sala alăturată,muzica tare, deodată, se auzi răsunînd...de vocile multe..şi pe el îl opri.
Și,atunci, văzu că Împăratul Negru,dă o petrecere, se duse să-i spună, să înceteze,că nu se mai poate concentra.Dară, intrînd iritat și văzîndu-l pe Împăratul Negru că bucuros îl văzu că petrecea..şi -i spuse:
-Domnule,în zarva asta, eu nu pot a mă concetra și vă las lucrarea așa.
Negru Rege,văzîndu-l pe Sculptorul de Argint că îi zice,asta..îi răspunde:
-Lasă munca pentru mîine că în această seară, petreci cu mine.Că, am invitat pe toată lumea din ținut meu.Și mîine dis-de- dimineață vei continua sculpturile, din nou.
-Vino,de petrece cu noi și lasă munca de azi pentru mîine,că destul ai muncit.
-Haide de te distrează cu noi, că n-o fii un necaz,de o mai întîrzii.
Atunci, feciorul văzînd acestea, se puse și el pe- a bea și pe-a mînca,pînă ce se sătură.Și, fiind,îmbrobodit lăsă munca,pe care o avea de făcut, pentru a doua zi.
Nici nu se crăpă a doua zi,de lumină.Și,Regele Negru, se și duse să vadă, cum și ce fel, erau statuile.Pe care Sculptorul de Argint, le făurise cu mare ticluială.Și, intrînd în încăpere vedeai, tablouri,ce erau așezate în toate părțile, un divan care era pus în mijlocul ei, o masă în fața lui, două scaune scupltate de către el, unul într-o parte lîngă o fereastră, și celălalt înnnainte mesei.Iară,într-un colț, unde razele de solare băteau, era așezată sculptura unei fete terminată.Şi, pe cealaltă jumătatea de încăpere, ședea o altă scupltură, care încă era neîncheiată.Așa, arăta, sala de concerte a castelului,care acum era prefăcută într-un atelier al Sculptorului de Argint.
Și, intrînd Regele Negru, simți praful tare ce invada încăperea... și tuși...după care rostindu-i Sculptorului: de Argint:
-Pfffiu,cît praf e aicea!... îmi va trebui o lungă perioadă să-l scot.Dară,mă bucur că, ai reușit, să duci,pînă la capăt una dintre ele.
-Astăzi,încerc să o termin și pe următoarea.....zise Sculptorul de Argint.Dară sunt extrem de epuizat, după cele întîmplate ieri.
-Ne-ar trebui o minune!.... să pot a a le duce pînă mîine pe toate trei.
-Trebuie să o închei neaparat...se răsti îmbufnat de cele auzite,Regele Negru.
-Te-am lăsat să te duci la prietenul tău ,și să îți iei uneltele,acum pune-te pe lucru.....și plecă.Dară,nu înnainte,de ai spune:
-Dă-i bice că timpul s-a scurtat și din trei zile,au mai rămas una și jumătate... Împăratul Negru care nu mai contenea de furie că pierduse atîta amar de vreme...îi spuse:
-Acum mă și apuc de ele ....îi răspunse Sculptorul de Argint.
Și, începu a dăltui în piatră, și tot mai repede luă forma unor fete.Pe care nici în cel mai bun sculptor, nu își îmagina,vreodată a vedea.Și, tot o lovea și mai frumoasă ieșea.Pînă ce și pe cea de-a doua, o termină.Și, făcînd o pauză de cîteva minute,îeși în afară în curte,...şi se tot întreba:
- Cum aș putea minune să fac de a le aduce la viață?
-.Și, acolo, tocmai cînd el stătea, pe gînduri, și cum răsufla,aer curat în piept.Atunci ,o stea căzătoare i se arată. pe cer, și raza sa îi spuse așa:
-Fecior,îți dau ocazia de a le aduce la viață,dară nu mai să le pui la ora trei în noapte pe rînd, în a mea rază.Și, ele vor prinde, de atunci încintătoare viață.
-Bine așa voi face, numai să le termin,pe toate trei.Că, mai am nițel, și am le închei.Și, pe urmă am să ți le dau, să le admiri cu raza ta,și să le luminezi dîndu-le suflare, în lume.Că, tare aș vrea,această minune să se petreacă, ca să scap,de acest rege Negru o dată.
-Bine,cînd le inchei mi le aduci pe toate la mine , și eu o să le dărui simțire.
Iară, tu; o să poți plecade aicea.Lăsînd în urmă acest urît loc Și să te duci în zare cît vei vedea cu ochii,și să nu te mai întorci înnapoi de ele te vor vrea.
-Așa am să fac,nu mai să le termin odat' că m-a secat acest Negru împărat.Și, voi să plec în lumea asta, să nu mă mai întorc niciodat',și cu asta basta.
-Bine, atunci pune-te de le închieie, și în raza mea așează-le, și eu îți voi îndeplini această unică a ta dorință...și adormi.
Și ,iată că venii ,iară dimineața,și soarele bătea din razele lui strălucitoare.Și îl trezi pe Sculptorul de Argint,bucuros și voios, că va fi ultima zi,în care el va mai sta aici,lîngă acest rege Negru,autoritar.Și,cînd era mai toi,și cînd dădea în piatră, mai cu spor.Atunci,bătrînul rege, apare în atelier, și-i ordonă, să se oprească nițel:
- Oprește-te puțin,că voi să văd, ce ai făcut să știu ,de îmi va plăcea, ceea ce ori le dărîm pe toate acum....spuse Negru Împărat.
-Măria ta,sunteți nebun?....eu vi le-am făcut așa și vă spun...că, altele nu voi mai face,nici de m-ați inchide pe viața.
-Așa deci,mă sfidezi...spuse bătrînul rege Negru.
Și ,înfuriat apucă paloșul din teacă și cu nervii pe care îi are,el lovi în una din statui în ambele brațe și spărgîndîndu i le pică pe podea, şi un sunet asurzitor se auzi.Încît, regina Neagră,care la o fereastră stătea, calmă și admira plăcut peisaj,ce în zare se ivea...sări ca arsă,..și, într-o goană către ei fugea.
Și,ajungînd, unde totul se petrecea spuse:
-Ce se întîmplă aicea că m-am speriat atît de rău?
-Încît și inima îmi bate tare ca un vuiet cu ecou!
Regele Negru văzind-o începe şi mai furios să fie, și răstindu-se și la ea îi zice:
-Pleacă de aici, că acum nervii mi vărs pe tine ..uite, ce vrea acest Sculptor să facă,acum...vrea să lase baltă sculpturile ce le-a creat și să își vadă de drum. Să mă lase cu ele așa.
-Și ,eu în ultim ceas pe cine voi mai găsi?
Atunci regina Negră,spuse:
-Te rog să te calmezi, știi că nu îți face bine la sănătate,...și chemîndu-l pe sculptor deoparte,ea îi spuse:
-Sculptorule de Argint,trebuie să ne ierți imprudență făcută... te rog, încheie sculpturile ,cât mai repede. Deoarece,cred că ți-ai dat seamă,că soțul meu e bolnav, și că are din cînd în cînd crize de nervozitate.De cînd a fost pe cîmpul de bătălii, conducător al armatei cenuşii, și are tendința de a jigni, fără vreun motiv întemeiat.
-Eu, în numele lui, îmi cer mii de scuze, și vreu, să îți închei sculpturile,ca să pot a te elibera de această povară grea. Ştiu, că el ți-a provoacat-o.Dară,eu, mereu o duc,și o voi duce, pînă ce va închide ochii.
-Hai ,te rog să le faci, cît mai repede,să poți pleca de aicea.
-Bine,vă înțeleg,și așa voi face,dară ,să-l țineți cît mai departe de camera mea.Asta mi-e din dorința mea, și eu le voi încheia.Şi, retrăgîndu-se amîndoi,în altă cameră, îl lăsară, să îşi continue munca.
Și, tot cioplea cu dalta și ciocanul de aur fermecat,și parcă sculpturile prinseră, chip toate.Și, mai luminoase radia, în sclipirile ce soarele le dădea.Și,tot cioplea în ele făcîndu-le din ce în ce mai arătoase.Și,parcă simțirea în el ,începea să-i bată furtunos,ca un îndrăgostit de amorul lor drăgăstos.Așa de mult era atras, de aceaste siluete, pe care le făcuse,Dar mai mult de cea di urmă ce atingea perfecțiune....Chiar exclamă :"Frumoasă,inimaginabilă capodoperă!''
Atunci, auzind aceastea bătrînul Negru rege,venii într-un suflu să o culeagă și el cu ochii,Și, mare îi fu acea mirare.Căci, cînd o văzu pe loc, cuvînt nu mai avu.
Și, i-au trebuit minute bune, să poată a-și reveni din uimire,...și zise:
-Așa da,acuma te-ai întrecut pe tine, și îți voi da drumul chiar mîine.Că, e aproape de înnoptare, și nu ai unde a te duce...dară acuma trebuie să scoatem, una cîte una siluetele, în grădină, că ne aștepta,razele de lună.
Și,ele nu întîrzie, să apară, și regele Negru spuse de trei ori din a lui gură''rază selenă, dă-le viață,'' ..și statuile ochii,și-i deschiseră,voce prinseră,trupul se armonizase în carne și oase...
Şi, Regele Negru ,Sculptorul de Argint și Regina Neagră,rămaseră,înmmărmuriți,cîteva minute bune,de această faptă magică....ce se petrecuse.Iară, fetele acum care umblau, și se uitau de jur împrejur, și una la alta,... şi începură a spune:
-Cine sunteți voi?...Şi mai de preț...Cine suntem noi?!.
Împăratul Negru, tocmai desmeticit le răspunse subit:
- Voi sunteți stanele de marmură , ce stăteau pe acel piedestal.Și, prin ruga mea,către cerul albastru mare.Voi,abia acum cîteva secunde, v-ați născut,din piatră seacă.
-Și,uitîndu-se încolo și încoace, ele parcă, frapate de miracolul, ce s-a făcut...ziseră:
-Nu cred,noi am fost în această lume,demult, și am colindat acest tărîm în lung și -n lat!..
Iară, frapați toți,rămaseră cînd ele vorbeau.
-Cum puteți voi să fiți atît de sigure,că ați fost aicea pe pămint.Cînd, noi v-am văzut, că abia v-ați pogorît...zise Sculptorul de Argint.
Dară,întervenind și Împăratul Negru ,entuziasmat,spuse:
-Haide, înnăuntru să închinăm ,venirea voastră, în a mea casă.
Și,dînd poruncă, să i se aducă pe masă, cele mai bune bucate .Ei,toți, sărbătoriră trei zile și trei nopți ,de se auziră, și peste hotare.
Și, eu m-am încălecat pe cal așa,și am să plec în văzduh, acuma,către lumea mea.Dară,înnainte de toate, v-am spus această poveste a lor.

DREPTURILE REZERVATE AUTORULUI

-Începută pe -02.06.2020-Terminată pe 06.06.2020.

Volumul al 9 lea ''BASME''

Radu Dan Alexandru''Alias''-MISTERUL POEZIEI.


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.