118.Poseidon Împărat,și cele trei Știme - Radu Dan Alexandru

POSEIDON ÎMPĂRAT, ȘI CELE TREI ȘTIME

Basm


A fost odată în vremuri de demult trei fete una mai rea ca alta.Și ele ademenea pe toți feciori,ce căutau a se îmbăia în ape.Dară într-una din zile, uite cum se făcu, că un june fecior bine ancorat și bun înnotător.Tocmai ,venit din depărtări, i se tot împotrivea,și nu i cădea în plasa lor.Ba, chiar le înfrunta sfredelitor, cînd el, înnota în largul apelor.
Prima dintre ele Fluviana,fiind cea mai mică dintre toate.Cînd el, se bălăcea nervii săi îi creștea, și în valuri,îl tot arunca.Dară, nu reușea să-l prindă cum vroia.Căci, el ieșea tocmai,cînd Știma, valuri, își ancora.
Atunci,văzu aceste lucruri necurate,și se prefăcu, dîndu-se de trei ori, peste cap în albie de spumă, cătrănită ca un vîrtej lovea, și îl ducea pe junele băiat în larg.Dară, văzînd că nu reușește se preface, într-o albă fecioară. Ca pe băiatul,cu părul bălai,să-l poate surprinde,ademenindu-l.Dară, el, avînd bune reflexe,reușea,întotdeauna,să iasă la mal.Deoarece,înnota aproape de plajă.Și,nimic nu părea, să-l înrobească.Și, văzînd că, nu reușește, să-l doboare, îi spuse așa:
-Băiete, poți să înnoți tu cît de departe, te voi învinge și am să îți aduc moarte.Și,tot dorind să îl înece,mai tot adînc și să îl scufunde.... dară,Poseidon, de trei ori peste cap se dădea,și tot la suprafață ieșea și
se ridică și cu pumni în Știmă lovea, cît doisprezece.Și, Poseidon, ca și cum forță mai mare căpăta.
Atunci ,Știma,dîndu-și seama, că nimic nu-i reușea, în aval, dar nici în amonte....îi zice:
-Eu, ca pînă la tine nu am mai văzut.Și, greșeala aștept,să o faci,demult.Și, să te prind cumva în mîna mea!?
Dară,el, lovind cu pumnii,fulgerător,încît tăia,apa în calea sa.Știma Fluviana,nemaiputînd să se apăra,îi spune:
-Eu,mă predau ție... dară nu știu dacă ale mele surorii vor fii îngăduitoare.Poți face ce vrei, chiar să mă omori!.. îi spune Știma Fluviana.
Dară, innainte spune-mi și mie,cum te numești brav fecior?
-Eu, sunt Poseidon,și nu voi să te omor,ci, voi, doar să îmi dai a ta forță.Pentru a mă lupta și cu ele,în această apă.
-Bine!...spuse ea,poți să mi-o iei!... văzînd, că nu reușește, a-i face față junelui fecior.Și, o absorbe pe Fluviana....și pleacă, în albastru viu decor.
Și,merse ce merse, tînărul Poseidon, și cale lungă tot merse,pină ce dădu de o pădure de alge.
Și,acolo poposind pentru un timp, văzu,el, o tînără frumoasă, Știma Mareea, ce îi fură privirea.Și,dîndu-se de trei ori peste cap, se preschimbă în Fluviana,și se îndreptă către dînsa, tot dorind să afle, ce pune la cale.
Și, ca să o înfrunte în această luptă adînca din ape.
Și ,ieșind înnaintea-i tînăra fecioară,Mareea o întreabă:
-Ce faci surioară pe aici?..că nu te-am mai văzut de ceva timp?...Cum îți mai petreci,tu vremea?
-Bine, fac,dar am venit să vorbesc,de un anume prinț, ce vrea să moștenească, toate apele odată.
-Tu, ce știi despre acest lucru necurat?
-Eu ,pe acel fecior de l-aș prinde,l-aș închide într-un bulb de apă,să nu mai iasă,niciodată.Și, aș arunca-o în partea moartă.Ca să nu mai poată ieși vreodată...Și ,nici bine nu reuși să termine de vorbit că vraja lui Poseidon se rupse ,subit.
Atunci, Mareea, văzînd acestea, se înfurie atît de tare,încît feciorul Poseidon,nu mai avea scăpare.Şi trebuie cu ea să se lupte.Și, scufundîndu-l în ape cu putere,feciorul parcă simțire nu mai avea.Dară, ripostînd cu pumni în Fluvianei. și lovind, cît îl țineau forțele.Parcă, deodată îi lucește ceva în ochii și ferindu-se, de lovituri, ce veneau peste el, boldoboc.Și,coborînd pe adîncul său, i-a arma, ce-i strălucea în ochii, un Trident.Și, îl apucă cu o viteză fulgerătoare,și o lovește prin surprindere, de trei ori în plin şi atît de tare.Că,atunci Mareea, se potolește,căzîndu-i la picioare.Și, de frica morții,cedează frumușel zicîndu-i așa:
-Niciodată n-am văzut, de cînd sunt,un luptător mai iscusit ca tine.Îți, meriți soarta, de rege în lume.Eu,sunt mai blîndă,dară cea feroce, încă stă la pîndă.
-Eu, îți voi da puterea mea,dară, nu știu de vei putea, să o înfrunți pe cea care va urma?
-Ea, este cea mai feroce dintre noi, și îți va trebui curaj cît amîndouă,să o răpui.
Și,absorbind-o și pe aceasta, plecă în depărtare.Ca să se înfrunte cu Oceana, sora cea mai mare.
Și,tot merse, el, ce merse, și tot mai merse, pînă ce ajunge în tărîmul acestei tiranice Știme,de care auzise toate ființele din lume.
Și, ajuns în acest ținut,toate păreau atît de sfîrșite,că nici nu știai de unde să începi și unde să termini.Dară cum v-a mai spus feciorul Poseidon, fiind iscusit, se gîndi imediat la o idee, cum și ce fel să poată a îl reface.Dară, înnainte de toate, trebuie să se dueleze, și cu Oceana.Așa că, se dădu iară, de trei ori peste cap,și preschimbîndu-se în Mareea, se duse în întîmpinarea sa.Și, bine făcu, că tocmai se pregătea, să își arunce valuri de nervii pe întreaga lume.
-Bună,surioară ce faci?...Am venit să te văd că demult nu ne-am mai zărit?
-Bună, să îți fie inima soră,...dar ce te aduce pe aici?
-Eu ,am venit să îți aduc niște vești uluitoare.Ai auzit de Poseidon?....întrebă Mareea.
-Da,am auzit și ce e cu el ?...Că mi-e oricum nu îmi este frică de nimic!?
-Ba ,să îțî fie surioară...îi spuse Mareea.Că, el am auzit, că vrea să fie stăpîn peste toate ținuturile noastre.
-Ehe!,el poate să vrea multe, important este să și reușească acest lucru.Că, din aceștia, ce au vrut să îmi facă mie de petrecanie, știu mulți.
-Bine, eu am venit doar să te avertizez...și nici nu termină de încheiat vorba.Că, deodată îsi,și preschimbă îmfățișarea.Și, Oceana,văzînd acestea, furioasă, năpastă,îi dădu un val mare în față .Că îl avusese în cale,... și el o înșelase cu o simplă îmfățișare.
-Tu ești, cel cu care eu trebuie să mă lupt.Nu mă așteptam la acest siretlic făcut din a ta parte.Dară, acum va trebui,să ne duelăm pînă ce unul își găsește moarte.Și, începe să îl lovească cu putere rînd pe rînd, în valuri spumă. Și,Poseidon văzînd că nu e de glumă, și creînd furtună cu Trindentul, el se apăra și cu pumnii în stînga și în dreapta tot lovea de apa în sus se ridica.Și, văzînd Oceana,că el lovește cu putere, mai tare se îmspumega.Și,tot mai nervoasă devenea.Dară,gîndînd rapid îi spune,șireată:
-Mă predau ție,și tot dau pe toată!
-Bine!atunci eu voi conduce de azi înnainte,...și,văzînd că nu mai lovește Poseidon, cu putere,Oceana, prin suprindere îl i-a.Și printr-un val puternic îl aruncă în depărtare colea.Și,rămînînd, descupănit de această manevră a sa.
Poseidon,zburat în zare, acum, își vindecă rănile provocate de această luptă, ce s-a petrecut în urmă, cu o decadă.Și, reflectă în singurătate, cum poate a o stăpîni, și pe cea de-a treia,ca pe celelate.Gînduri, îi trecea prin minte, o mie.Că, Oceana,această cea din urmă,Știmă, se lasă atît de greu cucerită.Și,va trebui să ticluiască, o altă tactică,una care să uimească,chiar și mîndrul Soare.
Și-i trecu un gînd prin minte,o idee cum să facă,...o seduc, ca mai tîrziu să mă răzbun, pe cea care amărea această lume toată .Așa că, venii din nou în sol de pace, și îi spune:
-Eu, de azi nu mă mai lupt cu tine.Vreau,să putem a conduce în liberă trecere.Și,în schimb mărită Oceană,vreau să îți dărui a mea inimă.Pentru toate vietățile ,ce se află în astă lume, să nu mai sufere.
-Bine,am să refletez la aceste lucru spuse de tine,dară,pentru că ai vrut să mă dobori... știi bine.Eu,voi lua această decizie...și lăsînd-o singură,se retrase Poseidon,în partea închisă a apei.
Trei decenii trecură și Poseidon și Oceana, nu se văzură,dară cea din urmă. Își frămîntă gîndul la cele spuse de Poseidon,cîndva,încît simțirea i se îmmuia mai mult pe zi ce trecea.Și, parcă tot dorea mai intens pe careva.Dară, nimeni din zarea albastră, nu apărea.Așa că, se gîndi ea,să încerce amorul cu el ,poate va ieși ceva.Trimițînd valuri către dînsul, el aude și îi răspunde:
-Oceana,eu vreau să fim împreună și să domnim ținutul în voie bună.Cu amor și cu blîndețe.Și, să nu mai fie, nici între noi și nici în lume, dușmănie.
-Bine!..m-am gîndit trei decenii la a ta propunere, și am să îți dau o șansă.
-N-ai să regreți Oceana,eu iubesc pe față și nu îți voi frînge inima ,niciodată.
-Bine,dacă tu aşa promiți, eu îți încredințez această împărăție, să putem domnii, în vecie.Și,răzbunarea lor, uitată a fost,parcă iubind, vedea totul mai frumos,deodată.Și,dăruindu-şi mereu cîte ceva unul,altuia, tot mai mult se complăceau.Și, dulci vorbe de amor își declarau,încît pietrele din inima lor se înmuiau.Și,ură între dînșii deloc nu mai exista.Decît acea iubire,ce acum și-o dădea,prin calde sărutări adesea se pierdeau.Și, nimic din acea sufocantă ură, nu-i mai atingeau.Parcă, între cei doi, nu a fost niciodată, acea luptă pentru regatul de apă.
Și, lăsînd în urmă,acest fermecat tărîm, eu v-am spus povestea așa.Și,mă încalec acum pe -o șa.Și mă întorc în lumea de pămînt a mea.


Începută pe 18.05.2020.-Terminată- pe 20,05.2020.

Volumul al 9 lea''BASME''

Radu Dan Alexandru''Alias''-MISTERUL POEZIEI.


Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.